Valeria din Milano

Sfânta Mucenică Valeria din Milano (Valeria) a fost, după tradiția creștină, soția Sfântului Mucenic Vitalie din Milano și mama Sfinților Mucenici Gervasie și Protasie. A pătimit în veacul I sau al II-⁠lea. Se pomenește la 28 aprilie.

Ce se știe și ce spune tradiția

Știrile despre ea se bat cap în cap, iar cele mai vechi pomeniri datează din veacul al IV-⁠lea. Unii cercetători moderni socotesc că ar fi putut fi un personaj dintr-⁠o lucrare literară, luat drept istoric; o altă versiune o înfățișează ca fecioară mucenică. Tradițional însă este socotită soția lui Vitalie și mama lui Gervasie și Protasie. Se crede că provenea dintr-⁠o familie nobilă și a fost botezată de timpuriu, fiind printre cei dintâi creștini din Milano.

Mucenicia

Papa de atunci poruncise preoților din ținut să alcătuiască nouă decurii, fiecare cu cinci bărbați și cinci fecioare, a căror datorie era să adune trupurile creștinilor mucenicii în ziua dinainte în Colosseum și în alte locuri de mucenicie. Valeria a fost una dintre creștinele care s-⁠au dăruit îngropării mucenicilor. Pentru aceasta a fost prinsă și, mărturisindu-⁠se creștină, a refuzat să aducă jertfă zeilor romani.

După o tradiție, curând după mucenicia soțului ei, Vitalie, la Ravenna, Valeria a refuzat să ia parte la o sărbătoare și la o jertfă păgână și a fost bătută cumplit lângă Milano, de unde a murit două zile mai târziu. După altă tradiție, la 3 iunie, soldați romani care căutau creștini au găsit-⁠o pe Valeria; ea a mărturisit că este una dintre credincioși. După chinuri cumplite, i s-⁠a tăiat capul în Colosseum, împreună cu alți mucenici. Rămășițele ei au fost adunate de creștini și așezate în Catacombele Sfântului Sebastian. După o a treia versiune, dusă de la Ravenna la Milano cu trupul soțului, a fost prinsă de tâlhari păgâni, care i-⁠au cerut să se închine zeului lor; a refuzat și a fost bătută până la moarte.

Cinstirea

Un mozaic care o înfățișează se află în bazilica Sant'Apollinare Nuovo din Ravenna. O biserică închinată ei în Milano a fost dărâmată în 1786. Părți din moaștele ei au ajuns, în veacul al XIX-⁠lea, la Thibodaux, în Louisiana: canonicul Charles Ménard, în pelerinaj la Roma în 1867, a obținut de la cardinalul Patrizi o parte din osul brațului Sfintei Valeria; racla a sosit la Thibodaux la 18 aprilie 1868, la biserica Sfântul Iosif, la o slujbă la care au luat parte peste patru mii de oameni. De atunci Valeria este cinstită ca ocrotitoarea orașului Thibodaux și este chemată mai ales spre apărare de furtuni și inundații. În 1916, când biserica a luat foc, racla a fost printre puținele lucruri salvate din ruine.