Kerkira

Sfânta Mucenică Kerkira (Kerkyra) din Corfu a fost fiica stăpânitorului roman al insulei Corfu, întoarsă la credință de Apostolii Iason și Sosipatru, și cea dintâi mucenică a insulei, ucisă în jurul anului 63. Biserica Ortodoxă o pomenește la 28 aprilie după calendarul vechi (11 mai pe stilul nou).

Este cea dintâi mucenică creștină a insulei Corfu, care și-⁠a dat viața pentru credință. Se presupune că este cea dintâi mucenică creștină de sânge împărătesc. A primit creștinismul în vremea cât au fost pe insulă Apostolii Iason și Sosipatru, văzând moartea mucenicească a celor dintâi oameni întorși de apostoli, cei șapte făcători de rele care stăteau cu ei în temniță, și a temnicerului.

A fost ucisă din porunca propriului tată, stăpânitorul Kerkillin, care a dat-⁠o pe mâna prefectului său, Carpian. Aruncată în temniță, a supraviețuit, întorcând la credința creștină pe un cumplit tâlhar și desfrânat, Murin, care avea sarcina să o chinuiască și să o necinstească drept pedeapsă, și astfel a rămas nevătămată. Kerkillin a poruncit apoi să se dea foc temniței în care era ținută, după ce a refuzat să se lepede de credința creștină, dar sfânta fecioară a rămas vie și nevătămată în mijlocul focului. Atunci, din porunca tatălui ei, a fost spânzurată într-⁠un copac cu capul în jos, sufocată de fumul unui rug aprins dedesubt și împușcată cu săgeți.