Maxim, Dada și Cvintilian

Sfinții Mucenici Maxim, Dada și Cvintilian au fost trei frați din Moesia care au pătimit în vremea împăratului Dioclețian (284-305), la Dorostolum. Împăratul dăduse poruncă să jertfească toți idolilor la sărbătorile publice și să fie omorâți creștinii. Reprezentanții lui la Dorostolum, Tarchiniu și Gabiniu, au dat un ospăț bogat, la care au venit locuitorii cetății și ai satelor. După praznic, cineva a spus împăratului că trei frați, Dada, Maxim și Cvintilian, nu se supun poruncii și s-⁠au retras în pădurea Ozovia. Ostașii trimiși i-⁠au prins pe sfinți în rugăciune și i-⁠au adus la judecată.

Frații s-⁠au mărturisit creștini. Tarchiniu i-⁠a propus lui Maxim să-⁠l facă preot al lui Zeus, dar sfântul a numit pe Zeus un desfrânat josnic și a mărturisit din nou pe adevăratul Dumnezeu. Dada și Cvintilian au spus că fratele lor cunoaște bine Scriptura și îl vor urma în toate. I-⁠au aruncat în temniță, unde se gândeau doar la mântuirea sufletelor. La miezul nopții, pe când dormeau, diavolul li s-⁠a arătat, dar la trezire au văzut un înger care le-⁠a spus: „Nu vă temeți, căci Dumnezeu, nădejdea voastră, vă aduce la El; nu este departe de voi și vă va sprijini.” A doua zi, Tarchiniu le-⁠a spus că zeii i-⁠au arătat în vis voia lor: să fie omorâți dacă nu aduc jertfă. Mucenicii au răspuns că Domnul le poruncise să sufere pentru El. Chinurile și cercetările au continuat câteva zile, de dimineață până seara, apoi au fost osândiți la moarte, duși sub pază în pădurea lor și decapitați cu sabia. Sunt pomeniți la 28 aprilie (stil nou).