Chiril al Turovului

Sfântul Ierarh Chiril al Turovului, numit în rusă Kirill, a fost episcop și scriitor bisericesc în Rusia Kieveană, în veacul al XII-⁠lea, cunoscut ca unul dintre cei dintâi și cei mai de seamă teologi ai ei. Este pomenit la 28 aprilie.

Ce se știe despre viața lui

Despre viața lui se știu puține lucruri, pentru că se păstrează doar o scurtă viață, scrisă după mijlocul veacului al XIII-⁠lea, și mulți dintre cercetători discută chiar anii și titlul lui. Potrivit acestei vieți, s-⁠a născut în jurul anului 1130 în orașul Turov, în familie înstărită, dar nu a iubit bogăția și slava lumii, ci a căutat înainte de toate să cunoască cărțile dumnezeiești. A primit învățătură bună, a știut greaca și a cunoscut cultura bizantină, mai ales poezia și retorica. Rămas orfan pe la zece ani, a intrat în mănăstire, a fost tuns monah la mănăstirea Sfinților Boris și Gleb din Turov și după câțiva ani a fost pus egumen al mănăstirii Sfântului Nicolae. Apoi a lăsat conducerea altuia și, voind o nevoință mai mare, s-⁠a închis într-⁠un stâlp, adică într-⁠o chilie de pustnic, unde a petrecut cu post și rugăciune și a scris multe cărți. Este socotit unul dintre cei dintâi stâlpnici cunoscuți din Rusia. Faima lui s-⁠a dus dincolo de Turov.

Episcopul

La rugămintea cneazului și a locuitorilor, a fost ales episcop al Turovului, înainte de 1169, și se spune că a luat parte, cu sprijinul mitropolitului, la dovedirea ereziei episcopului Teodor, care voia să rupă Mitropolia Kievului de Biserica Rusă. După ce a ajuns episcop, s-⁠a arătat mai ales ca scriitor și predicator. Se crede că a murit în jurul anului 1182, după unele păreri retras într-⁠o mănăstire din Turov, unde ar fi scris, bătrân, o parte din rugăciunile sale.

Scrierile

A lăsat opt cuvinte pentru praznicele Bisericii, între care la Duminica Floriilor, la Paști, la duminica Sfântului Toma, la duminica femeilor mironosițe, despre slăbănog, despre orb, la Înălțare și la Sinodul de la Niceea, alături de Pilda sufletului și a trupului, Povestea despre mirean și monah și Cuvântul despre rânduiala monahală, o scrisoare către arhimandritul Vasile de la Lavra Peșterilor și vreo treizeci de rugăciuni și canoane. Cuvântul lui de Paști, în care primăvara este chip al Învierii, a rămas cel mai cunoscut: acolo gerul păcatului s-⁠a topit prin pocăință, iar gheața necredinței lui Toma s-⁠a topit când a atins coastele lui Hristos. Timp de veacuri scrierile lui au fost copiate și imitate. Viața îl numește al doilea Gură de Aur.