Sari la conținut

Sfântul Sfințit Mucenic

Iulian din Galatia

Slujitor al Bisericii din Galatia, mort mucenic pentru Hristos.

Prăznuire
12 septembriestil vechi 25 septembrie
Epoca
secolul IV
Locul
Galatia

Viața

Sfântul Sfințit Mucenic Iulian din Galatia a fost preot în veacul al IV-⁠lea, aproape de vechiul oraș Ancira, și a primit moarte mucenicească împreună cu patruzeci de tovarăși. Biserica îl pomenește la 25 și 26 septembrie (stil nou).

Conducătorului ținutului Galatiei i s-⁠a spus că într-⁠o peșteră se ascunde preotul Iulian cu patruzeci de credincioși și slujește acolo. Sfântul Iulian a fost prins și i s-⁠a cerut să-⁠i dea pe ceilalți creștini, care apucaseră să se ascundă, dar el a refuzat categoric. Păgânii i-⁠au poruncit să aducă jertfă zeilor lor și nici asta nu a primit. Atunci l-⁠au dezbrăcat și l-⁠au pus pe un grătar de fier înroșit. Mucenicul și-⁠a făcut semnul crucii, iar un înger al Domnului a răcorit flăcările și Iulian a rămas nevătămat. La întrebarea conducătorului cine este și cum a stins focul, a răspuns: „Sunt slujitorul lui Dumnezeu.” Chinuitorii au adus-⁠o pe bătrâna mamă a sfântului și au amenințat-⁠o că, dacă nu-⁠și va convinge fiul să jertfească idolilor, o vor da batjocurii. Femeia curajoasă a răspuns că dacă împotriva voii ei i se va pângări trupul, aceasta nu i se va socoti vină înaintea lui Dumnezeu, ci mai degrabă nevoință mucenicească. Chinuitorii rușinați au lăsat-⁠o, iar pe Sfântul Iulian l-⁠au osândit la moarte.

În rugăciunea dinaintea morții, sfântul a mulțumit stăruitor lui Dumnezeu și L-⁠a rugat să-⁠l întărească spre răbdarea chinurilor. A cerut și un har deosebit de la Dumnezeu: ca oamenilor care vor lua țărână din locul îngropării lui să li se dea iertarea păcatelor și izbăvirea de patimi, iar câmpurile lor să nu fie atacate de insecte sau de păsări dăunătoare. Zicând „Doamne, primește duhul meu cu pace”, mucenicul și-⁠a plecat capul sub sabie. Atunci s-⁠a auzit un glas care îl chema în Împărăția cerurilor. Glasul l-⁠au auzit și creștinii care se ascundeau în peșteră. Aprinși de curaj, au venit la locul unde pătimise Sfântul Iulian, l-⁠au găsit deja mort și s-⁠au mărturisit toți creștini. Au fost legați și aduși la conducător, care a poruncit să li se taie și lor capetele.

Prăznuiți în aceeași zi 12 septembrie