Iuliana din Nicomidia

Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia a fost fecioară, ucisă pentru credință în prigoana lui Dioclețian, în jurul anului 304. A fost cinstită în Evul Mediu ca ocrotitoare a bolnavilor. Este pomenită la 21 decembrie după calendarul vechi, adică 3 ianuarie după cel nou, împreună cu cei șase sute treizeci de mucenici care au crezut la vederea ei.

Viața

De viața ei se știe puțin și mult din ce se povestește este tradiție. După Faptele ei, Iuliana s-⁠a născut la Nicomidia, din părinți păgâni de neam ales. Încă din copilărie fusese logodită cu senatorul Eleusiu, dar ea, care ascunsese că primise botezul, a întârziat căsătoria și, când n-⁠a mai putut, a refuzat. Tatăl ei, vrăjmaș al creștinilor, a rugat-⁠o să nu strice logodna, iar când ea n-⁠a ascultat, a dat-⁠o pe mâna guvernatorului, fostul ei logodnic. Eleusiu a rugat-⁠o iar să se mărite cu el, cu lacrimi, și ea a refuzat din nou, spunând că nu va lua în căsătorie un păgân.

Chinurile

Eleusiu a poruncit s-⁠o chinuie. După povestire, a biciuit-⁠o și i-⁠a ars fața cu fier încins, spunându-⁠i batjocoritor: „Du-⁠te acum la oglindă să-⁠ți vezi frumusețea.” Iuliana i-⁠a răspuns cu un mic zâmbet: la învierea drepților nu vor mai fi arsuri și răni, ci numai sufletul, și de aceea ea preferă rănile trupului, care sunt trecătoare, celor ale sufletului, care chinuie veșnic. Izvoarele sârbești adaugă că, în temniță, Hristos a vindecat-⁠o, și că a ieșit sănătoasă înaintea guvernatorului, iar flăcările cuptorului în care a fost aruncată nu i-⁠au făcut nimic. Văzând aceasta, mulți au crezut în Hristos, șase sute treizeci de oameni, și toți au fost osândiți și tăiați cu sabia. Iuliana a fost osândită și ea; a ieșit la locul de ucidere, s-⁠a rugat Domnului în genunchi și și-⁠a pus capul pe butuc. A fost tăiată în 304, după unele izvoare având optsprezece ani.

După moarte

Tradiția spune că Eleusiu a fost ajuns curând de pedeapsa lui Dumnezeu: corabia lui s-⁠a sfărâmat pe mare, iar el a ajuns pe o insulă necunoscută, unde l-⁠au sfâșiat fiarele. Alte tradiții o fac născută la Cumae, în Campania, iar la începutul veacului al XIII-⁠lea moaștele ei au fost duse la Neapole. Biserica Catolică o pomenește la 16 februarie. Este adesea înfățișată cu un drac înaripat pe care îl duce în lanț.