Iuliania de Viazma

Binecredincioasa cneaghină și mucenică Iuliania de Viazma (numită și din Novotorjsk) a fost soția cneazului Simeon Mstislavici de Viazma, fiica boierului Maxim Danilov, și a fost ucisă la 21 decembrie 1406. Este cinstită în Biserica Rusă ca sfântă. Se pomenește la 21 decembrie (3 ianuarie pe calendarul nou) și la 2 iunie (15 iunie), ziua aflării moaștelor ei.

Mucenicia

După viața ei, cneazul de Smolensk Iuri Sviatoslavici, ademenit de frumusețea ei, a ucis pe soțul ei la un ospăț și a atentat la curăția ei. Apărându-⁠se, Iuliania l-⁠a lovit cu un cuțit, iar Iuri, mâniat, i-⁠a tăiat cu sabia mâinile și picioarele și a poruncit să-⁠i arunce trupul în râul Tvertsa. Aceasta s-⁠a petrecut la 21 decembrie 1406. Izvoarele sârbe și ucrainene dau o poveste mai amănunțită: Simeon era la curtea lui Iuri, iar amândoi trăiau în surghiun la Torjok, după năvălirea Lituaniei la Viazma și Smolensk. Iuri se îndrăgostise de Iuliania și încerca să o ademenească. Într-⁠o zi i-⁠a poftit pe soți la un ospăț și l-⁠a ucis pe Simeon, ca s-⁠o silească pe Iuliania să se mărite cu el. Fiindcă ea l-⁠a respins din nou, l-⁠a tăiat cu sabia.

Moaștele

În primăvara lui 1407 trupul ei a fost găsit plutind împotriva curentului pe râul Tvertsa și, după tradiție, un țăran bolnav a auzit un glas din cer poruncindu-⁠i să adune clerul și să îngroape trupul la ușile de sud ale catedralei Schimbării la Față din Torjok. Țăranul s-⁠a vindecat, după un izvor ucrainean, și, după cum mărturisește Biserica, în veacurile următoare s-⁠au petrecut mai multe vindecări de la moaștele ei. În 1815, la lucrări de reparație, s-⁠a deschis mormântul Sfintei Iuliania. Moaștele ei au fost puse într-⁠o raclă în paraclisul zidit în cinstea ei (sfințit la 2 iunie 1819). În 1918, după închiderea catedralei de către bolșevici, moaștele au fost mutate în biserica Arhanghelului Mihail și au stat acolo până în 1930. După aceea soarta lor nu se știe. La 19 februarie 1919 racla cu moaștele a fost deschisă de reprezentanții puterii sovietice și, după raport, în ea s-⁠au găsit, între alte oase, oasele mâinilor, ceea ce contrazice viața sfintei.