Ketevan

Sfânta Mare Muceniță Ketevan a fost regină a Kahetiei, regat din estul Georgiei, și regentă în timpul minoratului fiului ei, Teimuraz I. A primit cununa muceniciei la 13 septembrie 1624, la Shiraz, în Persia, pentru că a refuzat să se lepede de credința creștină. Este cinstită ca sfântă de Biserica Ortodoxă Georgiană.

S-⁠a născut în jurul anului 1560, ca fiică a prințului Ashotan din Mukhrani, din neamul Bagrationilor, și a fost căsătorită cu prințul David, viitorul rege David I al Kahetiei (1601-1602). După moartea soțului s-⁠a dedicat ctitoriei de biserici, mănăstiri și spitale. În 1605, cumnatul ei, Constantin I, a ucis pe tatăl său, regele Alexandru al II-⁠lea, și a luat tronul cu sprijin persan. Ketevan a strâns nobilii kahetieni împotriva uzurpatorului și i-⁠a învins oastea; Constantin a căzut în luptă. După izvoarele persane, ea a arătat milă față de partizanii supraviețuitori ai lui Constantin și față de ofițerii săi, a poruncit să fie îngrijiți răniții și a despăgubit pe negustorii musulmani păgubiți. A trimis trupul lui Constantin la Ardebil. Apoi a tratat cu șahul Abbas I, suzeranul Georgiei, ca fiul ei, minorul Teimuraz I, să fie confirmat rege al Kahetiei, iar ea a fost regentă între 1605 și 1614.

În 1614, voind să împiedice atacul persan asupra țării, a mers ea însăși la șah cu daruri bogate și s-⁠a oferit ca ostatică. A fost închisă, după unele izvoare cu nepoții ei Alexandru și Levan, în Shiraz sau Isfahan, unde a stat aproape zece ani. Șahul i-⁠a făgăduit să o facă regina Persiei dacă va primi islamul, dar nici chinurile, nici mituirea nu i-⁠au clintit credința. Mânat de răzbunare împotriva rezistenței lui Teimuraz, șahul a poruncit să fie chinuită cu clești înroșiți în foc, iar ea a murit la 13 septembrie 1624.

Misionari portughezi augustinieni, martori ai muceniciei, au luat în taină o parte din moaște și le-⁠au dus în Georgia, unde au fost îngropate la mănăstirea Alaverdi; cealaltă parte a fost dusă în India și așezată în biserica Sfântului Augustin din Goa, unde, după mai multe expediții în secolul al XXI-⁠lea, rămășițele s-⁠ar fi regăsit la sfârșitul lui 2013. Patriarhul Zaharia al Georgiei a canonizat-⁠o, iar ziua de 13 septembrie a fost rânduită pentru pomenirea ei. Fiul ei, Teimuraz, a închinat mucenicei poemul Cartea și patimirea reginei Ketevan (1625), iar germanul Andreas Gryphius a scris tragedia Catharina von Georgien (1657). La Lisabona, în mănăstirea Graça, a fost găsită în 2008 o mare pânză de azulejos înfățișând martiriul ei.