Litorie de Tours

Sfântul Litorie (Lidorie) a fost al doilea episcop al orașului Tours, în Galia, din 337 sau 338 până la moartea lui, la 13 septembrie 370, 371 sau 372. A rânduit întâile biserici creștine din oraș. Izvoarele noastre îl numesc sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice, cinstit în Martirologiul Roman la 13 septembrie, și nu arată o cinstire ortodoxă formală; este un sfânt galic din vremea Bisericii nedespărțite.

Izvorul

Izvorul de căpetenie este „Istoria francilor” a lui Grigorie de Tours, care pentru faptele înaintașilor săi a folosit izvoare mai vechi, probabil după chipul lui „Liber Pontificalis”. Era din Tours și, după toate semnele, din neam necunoscut, deci episcopia nu i s-⁠a datorat legăturilor cu aristocrația orașului. După Grigorie, a fost al doilea episcop de Tours, după Sfântul Gatian; între ei episcopia a rămas, spune el, treizeci și șapte de ani fără păstor, pentru că prigoana păgânilor romani împiedica alegerea unui episcop nou. Abia în 337 sau 338 („în primul an al lui Constant”, după cronologia lui Grigorie) Litorie a putut ajunge pe scaun. Grigorie pune începutul episcopiei lui Gatian în 250 și sfârșitul ei în 300 sau 301; cel mai probabil Gatian a murit ceva mai târziu.

Faptele

Grigorie spune că Litorie era „un om foarte evlavios”. Faptele lui cele mai însemnate sunt zidirea primelor biserici creștine din Tours, la creșterea numărului creștinilor din oraș. Cea dintâi a fost „biserica episcopală”, pentru slujbele zilnice cu episcopul, numită mai târziu biserica Sfântului Litorie și folosită o vreme ca loc de îngropare a episcopilor; în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea, la porunca lui Grigorie, a fost refăcută și mărită. Cei mai mulți istorici cred că, sfințită în numele Sfântului Gatian, a fost refăcută de mai multe ori până a ajuns catedrala din Tours de azi, dar unii socotesc că este o altă clădire, de pildă o capelă dărâmată în 1357. Din porunca lui Litorie, casa unui fost senator roman a fost prefăcută în cea dintâi bazilică din Tours. Pe vremea lui nu exista încă, probabil, o eparhie ca unitate bisericească: jurisdicția episcopului cuprindea doar credincioșii orașului; mitropolia cu centrul la Tours s-⁠a făcut, se pare, sub urmașul său, Sfântul Martin.

Sfârșitul și cinstirea

După treizeci și trei de ani de slujire a murit la 13 septembrie și a fost îngropat în biserica episcopală întemeiată de el. Urmaș i-⁠a fost Sfântul Martin al Tours-⁠ului, hirotonit la 4 iulie anul următor, care a poruncit să fie mutate rămășițele lui Gatian de la cimitirul orașului și îngropate lângă mormântul lui Litorie. În secolul al IX-⁠lea, de teama vikingilor, moaștele lui Litorie și Gatian au fost mutate de mai multe ori; o bulă din 871 spune că erau la mănăstirea Sfântul Medard. La 4 februarie 1374 au fost duse în catedrală, iar în 1562, în războaiele religioase, relicvele lui au fost nimicite de hughenoți. Cinstit ca sfânt la Tours cel mai târziu din secolul al VI-⁠lea, este pomenit ca sfânt în martirologii din veacul al IX-⁠lea (Ieronimian, Adon, Rabanus Maurus). În Evul Mediu a fost cinstit și la Veneția, unde în 1372 au fost aduse niște moaște, dar identificarea era greșită, ele aparținând Sfântului Ligorie din Grecia; acest lucru s-⁠a stabilit în a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea.