Corneliu

Sfântul Corneliu Sutașul a fost ofițer roman la Cezareea Palestinei și cel dintâi om dintre neamuri botezat de Sfântul Apostol Petru, după capitolul 10 din Faptele Apostolilor. Biserica Ortodoxă îl pomenește ca sfințit mucenic și episcop și îl prăznuiește la 13 septembrie.

În Faptele Apostolilor

Corneliu era sutaș în cohorta numită Italică și locuia la Cezareea, capitala romană a Iudeii. Faptele Apostolilor îl înfățișează ca pe un om cucernic și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Făcea parte dintre cei numiți adesea „temători de Dumnezeu”: păgâni care cinsteau pe Dumnezeul lui Israel fără să fi intrat în obștea iudaică.

Într-⁠o după-⁠amiază, pe la ceasul al nouălea, un înger al lui Dumnezeu i s-⁠a arătat și i-⁠a spus că rugăciunile și milosteniile lui s-⁠au suit ca pomenire înaintea lui Dumnezeu. I s-⁠a poruncit să trimită oameni la Iopa și să cheme pe un Simon, numit Petru.

Între timp, Petru, aflat în rugăciune la Iopa, a văzut o pânză mare coborând din cer, plină de dobitoace, și a auzit un glas care îi poruncea să se scoale, să junghie și să mănânce. El a refuzat, fiindcă nu mâncase niciodată ceva necurat. Glasul i-⁠a răspuns că ceea ce Dumnezeu a curățit, el să nu numească spurcat. Când au sosit trimișii lui Corneliu, Petru a înțeles că este trimis la neamuri și a pornit cu ei la Cezareea.

Corneliu își adunase rudele și prietenii apropiați. A căzut la picioarele lui Petru, iar acesta l-⁠a ridicat. Petru a spus că Dumnezeu nu caută la fața omului și că în orice neam cel ce se teme de El și face dreptate Îi este primit. A vorbit despre Iisus Hristos, despre faptele Lui, despre moartea și Învierea Lui. Pe când încă vorbea, Duhul Sfânt S-⁠a pogorât peste toți cei care ascultau, iar credincioșii tăiați împrejur, veniți cu Petru, s-⁠au mirat că darul s-⁠a revărsat și peste neamuri. Petru a poruncit atunci ca ei să fie botezați în numele lui Iisus Hristos.

Întâmplarea a fost un moment hotărâtor. Petru a trebuit să dea socoteală credincioșilor din Ierusalim (Fapte 11), iar la sinodul apostolic (Fapte 15) Biserica a hotărât că păgânii pot fi primiți fără tăiere împrejur.

După tradiție

Noul Testament nu mai spune nimic despre Corneliu. Tradiția sinaxarului, așa cum o redă Biserica Ortodoxă din America, spune că el a lăsat lumea, l-⁠a urmat pe Petru în propovăduire și a fost pus episcop de acesta, după unele izvoare la Cezareea. Pe când Petru se afla la Efes cu ajutoarele sale, s-⁠a tras la sorți cine să meargă în cetatea Scepsis, unde slujirea idolilor era puternică, și sorțul a căzut pe Corneliu.

Acolo stăpânitorul cetății, Dimitrie, iubitor al filosofiei grecești care cinstea pe Apolo și pe Zeus, i-⁠a cerut să aducă jertfă. Corneliu a cerut să i se arate zeii, a intrat în templu, s-⁠a întors spre răsărit și s-⁠a rugat, iar un cutremur a prăbușit templul lui Zeus cu idolii lui. Soția și fiul stăpânitorului au fost socotiți morți sub dărâmături, iar Corneliu a fost aruncat în temniță. Apoi un preot păgân a auzit glasurile lor lăudând pe Dumnezeul creștinilor, sfântul a fost eliberat, iar prin rugăciunea lui ei au fost scoși vii. Dimitrie și casa lui au primit Botezul.

Corneliu a rămas multă vreme la Scepsis și a adus cetatea la Hristos. L-⁠a pus preot pe Eunomie și a adormit în Domnul la adânci bătrâneți, în pace, fiind îngropat lângă templul dărâmat. Deși Biserica îl numește sfințit mucenic, izvoarele descriu o moarte liniștită.

Biserica Catolică îl pomenește la 20 octombrie și la 2 februarie.