Larghie din Roma

Sfântul Mucenic Larghie din Roma a fost unul dintre mucenicii care au pătimit la Roma în prigoana lui Dioclețian și Maximian (284-305) și a urmașilor lor, Galeriu (305-311) și Maxențiu (305-312), împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Marcel, papa Romei. Pagina Azbyka îi cinstește pe toți laolaltă: papa Marcel, diaconii Sisinie și Chiriac, ostașii Smaragd, Larghie, Apronian, Saturnin, Papie și Maur, Crescențian și mucenițele Priscila, Lucina și Artemia.

Maximian a luat creștinilor rangurile ostășești și i-⁠a trimis la muncă silnică. Un creștin bogat, Trason, trimitea deținuților, prin Sisinie, Chiriac, Smaragd și Larghie, hrană și haine. Papa Marcel i-⁠a mulțumit și i-⁠a hirotonit diaconi pe Sisinie și Chiriac, care au fost prinși curând, dând ajutor deținuților, și trimiși la muncă. Au lucrat și în locul bătrânului Saturnin, de aceea Maximian l-⁠a dat pe Sisinie la chinuri dregătorului Laodichie. Căpetenia închisorii, Apronian, a crezut în Hristos văzând fața lui Sisinie strălucind de lumină, s-⁠a botezat și a primit mirungerea de la papa Marcel. La 7 iunie, Apronian, Sisinie și Saturnin au stat înaintea lui Laodichie; Apronian a fost decapitat, Sisinie și Saturnin au fost osândiți mai târziu, iar ostașii Papie și Maur, uimiți de topirea trepiedelor de tămâie la cuvântul lui Saturnin, au mărturisit pe Hristos, au primit Botezul de la papa Marcel și au murit în chinuri. Trupurile lor au fost îngropate de prezbiterul Ioan și de Trason.

Chiriac, Smaragd, Larghie și ceilalți deținuți creștini au fost istoviți mai departe la muncă. Fiica cea mică a lui Dioclețian, Artemia, era chinuită de un duh necurat. Împăratul l-⁠a chemat pe Chiriac, care a alungat demonul și a botezat-⁠o, iar drept răsplată i-⁠a eliberat pe Chiriac, Smaragd și Larghie. Chiriac a fost trimis apoi în Persia și, întors la Roma, a fost prins din porunca lui Galeriu, care se mânia pe Dioclețian pentru întoarcerea Artemiei la creștinism, și purtat gol și în lanțuri în urma carului împăratului. Papa Marcel l-⁠a mustrat în public pe împărat și a fost bătut cu bâte și făcut văcar. Chiriac, Smaragd, Larghie și încă un deținut, Crescențian, au murit din chinuri; au fost uciși atunci și Artemia și alți douăzeci și unu de deținuți.

Papa Marcel, eliberat pe ascuns de clericii romani, a dezgropat trupurile lui Chiriac, Smaragd și Larghie și le-⁠a îngropat în moșia a două creștine, Priscila și Lucina, prefăcând casa Lucinei în biserică. Maxențiu a poruncit să se strice biserica și s-⁠o facă grajd, iar pe papă l-⁠a osândit să umble toată viața după vite; istovit de foame, frig și duhoare, Marcel s-⁠a îmbolnăvit și a murit în 310. Priscila și Lucina au fost izgonite din Roma, iar moșiile lor jefuite.

Sfântul Larghie este pomenit la 20 iunie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.