Lavrentie Nikitin

Sfântul Cuvios Mucenic Lavrentie Nikitin, ieromonah (1872-1918), a fost unul dintre cuvioșii mucenici ai mănăstirii Adormirii Zilant din Kazan, uciși în 1918. Pagina Azbyka îi povestește pe toți laolaltă.

În 1917 în mănăstirea Zilant, la marginea orașului Kazan, trăiau nouă monahi și novici sub îndrumarea arhimandritului Serghie (Zaițev). Când în 1918 Kazanul a fost eliberat de oastea albă și cehă sub colonelul Kappel, pe colina din fața intrării în mănăstire s-⁠au așezat două tunuri care bombardau pozițiile bolșevicilor. La 28 august (10 septembrie stil nou) cehii s-⁠au retras, iar bolșevicii au intrat în slobozia unde se afla mănăstirea. Ostașii roșii au înșirat toată obștea lângă zidul curții mănăstirii și au împușcat-⁠o în salve de pușcă, apoi au părăsit mănăstirea și au pornit spre oraș.

A rămas în viață numai un bătrân ieromonah, Iosif, care la primele salve s-⁠a prăbușit la pământ și a fost socotit mort. Ieșit de sub trupurile fraților săi, a mers în oraș și a găsit adăpost la mănăstirea Înaintemergătorului. Părintele Iosif, asurzit și mort un an mai târziu, a povestit moartea mucenicească a fraților. Au fost împușcați arhimandritul Serghie (Zaițev; 1863-1918), ieromonahul Lavrentie (Nikitin; 1872-1918), ieromonahul Serafim (Kuzmin; 1870-1918), ierodiaconul Teodosie (Alexandrov; 1864-1918), monahul Leontie (Kariagin; 1870-1918), monahul Ștefan (1918), novicii Gheorghe (Timofeev; 1880-1918), Serghie (Galin; 1918), Ilarion (Pravdin; 1918) și Ioan (Sretenski; 1918). Slujba de prohod și îngropare a mucenicilor a săvârșit-⁠o arhimandritul, mai târziu episcopul sfințit mucenic, Ioasaf (Udalov).

Ei au fost canonizați ca sfinți cinstiți local ai eparhiei Kazan în 1998, iar la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000 au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori ruși, spre cinstire în toată Biserica. Sfântul Lavrentie este pomenit la 10 septembrie, la 17 octombrie, cu Soborul sfinților din Kazan, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.