Leonid

Sfântul Sfințit Mucenic Leonid, episcopul Atenei, a trăit în secolul al III-⁠lea și a primit cununa muceniciei în anul 250, împreună cu șapte femei: Haris, Nike, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa și Teodora. Este pomenit la 15 aprilie. Izvorul nostru grecesc spune că a murit în pace sau ca mucenic în anul 250 și că în unele manuscrise e numit mucenic, lucru care nu se poate dovedi.

Viața

Era originar din ținutul Troizenului și a lucrat în ținutul Epidaurului. A avut o legătură duhovnicească strânsă cu cele șapte femei, legătură care nu se știe când a început exact, dar unele mărturii vorbesc despre aceasta. În 1833, preotul comunității, Nicolae Natsulis, a zidit o biserică în cinstea Sfântului Leonid. La Atena se află o biserică (criptă) din vremea creștinismului vechi cu numele Sfântului Leonid, în spatele coloanelor templului lui Zeus Olimpianul.

Mucenicia

În Sâmbăta Mare a anului 250, Sfântul Leonid și cele șapte femei ale lui au fost duse la Corint, înaintea guvernatorului, proconsulul Venust. Acesta le-⁠a cerut să se lepede de credință ca să scape. Dar nimeni nu a vrut să-⁠și schimbe credința. Au fost deci osândiți la moarte. Pe Sfântul Leonid l-⁠au chinuit mai întâi și apoi l-⁠au spânzurat. Trupul lui, împreună cu cele șapte femei, a fost dus la mare. Acolo le-⁠au legat cu pietre și le-⁠au aruncat în adânc, cu o zi înainte de Paști. Creștinii din Epidaur, care priveau din depărtare clipele dramatice ale sfântului și ale celor șapte sfinte, au adunat trupurile moarte și le-⁠au îngropat.

Aflarea moaștelor

În 1916, după vise necontenite, credincioși din Epidaur au căutat și au aflat „comoara ascunsă” sub temeliile ruinelor bisericii Maicii Domnului. Săpând în locul arătat, au găsit o icoană sfântă a Maicii Domnului, iar la șaptezeci de centimetri adâncime, șapte schelete care s-⁠au dovedit a fi de femei. Totodată s-⁠a arătat și o lespede de piatră, care, mutată, a descoperit un schelet bărbătesc, ce arăta că omul fusese sugrumat, iar din mormânt se ridica bună mireasmă.

Imnografie

Troparul îl numește păstor preasfânt și ierarh înțelept al vestitelor Atene, care, slujind preoțește Mântuitorului, a luptat mai presus de fire și a doborât rătăcirea. Condacul îl cheamă ierarh insuflat de Dumnezeu, care și-⁠a sfârșit viața mucenicește și a răbdat cu bucurie durerile trupului.