Padarn

Sfântul Padarn a fost egumen și episcop britanic la începutul secolului al VI-⁠lea, întemeietorul bisericii Sfântul Padarn din Ceredigion, în Țara Galilor, și socotit unul dintre cei șapte sfinți întemeietori ai Bretaniei. Biserica îl pomenește la 15 aprilie. Viața lui amintește și pe regele Arthur, în afara scrierii lui Geoffrey de Monmouth.

Izvorul principal, „Viața Sfântului Paternus”, spune că era de neam armorican, născut din Petran și Guean, care s-⁠au închinat lui Hristos, iar tatăl a plecat din Letavia, adică Bretania, în Irlanda. Unii cercetători susțin că originea lui bretonă nu mai poate fi păstrată și socotesc că era galez, fiind apoi confundat cu sfinți bretoni cu același nume. Pe la 524 a mers în Irlanda la tatăl său și s-⁠a alăturat unei frății de monahi conduse de vărul lui, Sfântul Cadvan, care mergeau spre Britania. Printre ei erau și alți veri, care l-⁠au pus al patrulea conducător al ceții. A învățat la școala lui Illtud. A întemeiat o mănăstire la Llanbadarn Fawr, lângă Aberystwyth, care a devenit scaunul unei noi episcopii, el fiind primul ei episcop, apoi a lăsat-⁠o în grija unui econom de încredere și a plecat în Irlanda. Se spune că prezența lui era de ajuns să liniștească armatele regilor din două provincii.

La întoarcere, regele Maelgwn Gwynedd a vrut să-⁠i ia o parte din averile mănăstirii, dar doi vestitori ai lui, supuși judecății prin apă clocotită, au fost înfrânți. Regele însuși a fost mai întâi blestemat, apoi vindecat de boală și de orbire, când a venit în genunchi să ceară iertare și să dăruiască pământuri comunității lui Padarn. Viața povestește că Padarn a făcut un pelerinaj la Ierusalim cu Sfântul David și Sfântul Teilo, ca să fie hirotoniți episcopi de patriarh, că au primit darul limbilor și că patriarhul i-⁠a dat un toiag și o tunică țesută fin. La întoarcere au împărțit Britania în trei episcopii. Padarn s-⁠a întors apoi în Letavia, unde faima lui a umplut ținutul și unde a făcut pace cu episcopul Samson, în Vannes, întemeind acolo o mănăstire și devenind al șaptelea episcop al Armoricei.

Cel mai cunoscut episod este cel în care regele Arthur încearcă să-⁠i fure tunica și apoi se face creștin. Este prea târziu pentru a fi sigur și a fost dat probabil spre a crește prestigiul sfântului. Autorul pare să-⁠l fi confundat cu Padarn Roșcatul, a cărui haină era una dintre cele treisprezece comori ale Britaniei. Izvoarele rusești spun că a murit la Vannes la 15 aprilie 510 sau 550. Nu trebuie confundat cu Paternus al Avranches. Padarn pare a fi aceeași persoană cu primul episcop de Braga, după unii cercetători.