Pud

Sfântul Apostol Pud (Pudens, Pudent) este unul dintre cei șaptezeci de apostoli, un creștin din Roma pomenit de Apostolul Pavel în a doua epistolă către Timotei (4, 21): „Te îmbrățișează Eubul, și Pud, și Lin, și Claudia, și toți frații”.

După tradiție, Pud era un senator roman de neam ales, poate din familia Corneliilor, fiul senatorului Quintus Cornelius Pudens și al Priscillei, între cei dintâi atrași la credință de Petru la Roma. A fost botezat de Apostolul Petru, care a locuit în casa părinților lui, și a avut doi fii, Novat și Timotei, și, după legendă, două fiice, Pracseda și Pudențiana. Casa lui a fost loc de găzduire pentru Sfinții Apostoli Petru și Pavel și pentru adunările creștinilor din Roma, iar mai târziu s-⁠a prefăcut în biserică, numită „Păstorească”, unde, spune tradiția, a slujit și Petru. Actele sinodului papei Symmachus (499) arată că exista un titulus Pudentis, biserică ce putea administra Tainele, numită și ecclesia Pudentiana, ceea ce poate lămuri numele „Pudențiana”; biserica Santa Pudenziana din Roma s-⁠ar afla deasupra casei lui. Martirologiul Roman îl numește tatăl sfintelor Pudențiana și Pracseda. Unii spun că soția lui era Claudia, pomenită după el în epistola către Timotei; după alte izvoare, Priscilla.

A primit moarte mucenicească sub Nero, fiind tăiat cu sabia împreună cu Trofim și Aristarh, după slujba din 15 aprilie, în care se spune că au pătimit împreună cu Pavel. Alte relatări îl amestecă cu un alt Pud, senator, convertit de papa Pius I. A fost îngropat în Catacomba Priscillei de pe Via Salaria. Moaștele i s-⁠ar păstra în bazilica Santa Pudenziana, dar nu există confirmări istorice. Chipul său apare în marele mozaic din absida bazilicii, alături de fiicele sale. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 15 aprilie, împreună cu Aristarh și Trofim, și la 4 ianuarie, în Soborul celor șaptezeci de apostoli; Biserica Romano-⁠Catolică la 19 mai.