Maron din Picenum

Sfântul Sfințit Mucenic Maron a fost preot în ținutul Picenum, în Italia, și a murit mucenic prin sabie, după tradiție în jurul anului 100. A fost din familia Flaviilor, în vremea împăratului Domițian, iar Biserica îl pomenește la 15 aprilie.

Vestea despre el se află în „Faptele sfinților Nereu și Ahile”, o scriere de mai târziu, cu caracter legendar. După ea, în vremea lui Domițian trăia Domitila, rudă a împăratului, care ținea de aceeași familie a Flaviilor și era creștină. Ea fusese logodită cu consulul Aureliu. Maron și prietenii lui, Eutihie și Victorin, au încercat s-⁠o abată de la acea căsătorie.

Din porunca împăratului, Domitila a fost surghiunită pe insula Ponza, iar cei trei însoțitori au plecat cu ea, având porunca s-⁠o convingă să se mărite cu Aureliu. Între timp, la Roma a ajuns împărat Nerva, mai îngăduitor față de credință, și surghiuniții au fost aduși înapoi în capitală. Aureliu, om cu mare trecere, a izbutit atunci să-⁠i trimită pe prietenii ei la muncă silnică.

Maron a muncit astfel la mila a 130-a a drumului Salaria. A fost hirotonit preot, a adus pe mulți la Domnul și de aceea a fost în cele din urmă ucis cu sabia. Istoria lui se sprijină deci pe o povestire târzie, nu pe un martiriu atestat din vremea lui.