Leonid Muraviov

Sfântul Sfințit Mucenic Leonid Muraviov, preot, s-⁠a născut la 18 aprilie 1868 în satul Aleșino, ținutul Bronnițî, gubernia Moscova, în familia preotului Vladimir Ivanovici Muraviov, care a slujit patruzeci și trei de ani la biserica Sfinților Cosma și Damian din Aleșino. În 1888 Leonid Vladimirovici a absolvit seminarul teologic din Moscova, la categoria a doua, și a devenit învățător la școala bisericească din Faustovo; în vremea învățătoriei s-⁠a căsătorit cu Maria Alexandrovna. La 4 februarie 1896 mitropolitul Serghie (Leapidevski) l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a numit paroh al bisericii Înălțării Sfintei Cruci din satul Marinka. Acolo a slujit patruzeci și doi de ani, până la arestare, într-⁠o parohie binecuvântată de Egumenul pământului rus. Pe lângă slujirea din biserică, învăța religia copiii de la școala bisericească din Marinka. Parohia era săracă, dar prin hărnicia și iscusința preotului gospodăria lui era destul de bună pentru un preot de sat: o casă acoperită cu fier, un șopron, hambar, baie, două cai, două vaci, opt oi și porci. Au avut patru copii: Leonid (1895), Maria (1897), Ecaterina (1902) și Alexandru (1911).

După 1917 prigoana s-⁠a abătut asupra Bisericii și s-⁠a înteșit mai ales o dată cu colectivizarea. În anii treizeci puterea și-⁠a pus ca țel să sugrume Biserica prin impozite și prin livrări către stat, iar parohia din Marinka și preotul, declarat culac, au fost apăsați greu: în 1937 a plătit 1065 de ruble impozite și 922 de ruble taxă de cult, sume asemănătoare și în anii dinainte. În 1931 părintele Leonid a fost învinuit că a adus pagubă averii colhozului: muriseră purcei pe care colhoznicii îi țineau în curtea preotului. Învinuirea nu a putut fi dovedită, căci mărturiile arătau vinovați pe colhoznici și pe veterinar. În același an familia a primit o „sarcină fermă” de livrări, pe care nu a putut-⁠o îndeplini, și a fost judecată; sentința a poruncit confiscarea averii, preotului lăsându-⁠i-⁠se o baie de locuit. Părintele Leonid a făcut plângere la Comitetul Executiv Central, care a anulat sentința, iar averea i-⁠a fost înapoiată.

În 1938 a ajuns iar în atenția NKVD, de la o plângere: „Vă anunț că în casă se fac botezuri în prezența școlarilor. Umblă prin case, unde botează atât pe cei din Marinka, cât și pe cei veniți din sate depărtate. Socotesc că preotul răspândește cultul botezului”. La 16 martie au fost adunate declarațiile martorilor, între ei președintele sovietului și șeful căminului cultural. Președintele a scris că preotul „face vorbe antisovietice printre locuitorii din Marinka. Umblă prin case, botează nou-⁠născuți în buți murdare. Are o slujnică pe care o exploatează. În sărbătorile religioase, când slujește în biserică, din vina lui se strică mereu munca la colhoz”. La 31 martie părintele Leonid a fost arestat, locuința percheziționată fără rezultat, și închis în temnița din Kașira.

Anchetatorul l-⁠a întrebat dacă în 1931, în vremea colectivizării, a spus că cei ce se înscriu în colhoz vor fi spânzurați. A răspuns că nu a făcut vorbe antisovietice, afară de faptul că le-⁠a spus colhoznicilor că în colhoz e foarte greu de muncit și că în gospodăria individuală se trăia mai bine. Întrebat de zicerea că orice stăpânire vine de la Dumnezeu, a recunoscut că a vorbit despre stăpânire, dar numai după Sfânta Scriptură. S-⁠a socotit nevinovat de agitație antisovietică. Părintele Leonid nu a intrat în valul represiunilor în masă și a stat în închisoare trei luni și jumătate, așteptând sentința. La 16 iulie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de închisoare. Medicul care l-⁠a examinat a înșirat bolile, adăugând totuși că preotul este sănătos. A fost trimis în lagărele Mariinsk din regiunea Kemerovo, dar nu a stat mult. Preotul Leonid Muraviov a murit în închisoare la 11 noiembrie 1941 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenit la 11 noiembrie, în ziua morții, la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, la 29 august, cu Soborul sfinților din Kuzbas, și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.