Leontie Kariagin

Sfântul Cuvios Mucenic Leontie Kariagin, monah (1870-1918), a fost unul dintre cuvioșii mucenici ai mănăstirii Adormirii Zilant din Kazan, uciși în 1918. Pagina Azbyka îi povestește pe toți laolaltă.

În 1917, în mănăstirea Zilant, la marginea Kazanului, trăiau nouă monahi și novici sub îndrumarea arhimandritului Serghie (Zaițev). Când în 1918 Kazanul a fost eliberat de oastea albă și cehă sub colonelul Kappel, au fost așezate pe colina din fața mănăstirii două tunuri, care loveau pozițiile bolșevicilor. La 28 august (10 septembrie stil nou) cehii s-⁠au retras, iar bolșevicii au dat buzna în slobozia mănăstirii, au înșirat frații la zidul curții și i-⁠au împușcat în salve. Apoi au plecat spre oraș.

Din toți a rămas în viață numai bătrânul ieromonah Iosif, care la primele salve a căzut la pământ și a fost socotit mort. Ieșit din grămada de trupuri, a mers în oraș și a găsit adăpost la mănăstirea Înaintemergătorului. Asurzit, a murit un an mai târziu, după ce povestise moartea mucenicească a fraților. Au fost împușcați arhimandritul Serghie (Zaițev; 1863-1918), ieromonahii Lavrentie (Nikitin; 1872-1918) și Serafim (Kuzmin; 1870-1918), ierodiaconul Teodosie (Alexandrov; 1864-1918), monahii Leontie (Kariagin; 1870-1918) și Ștefan, novicii Gheorghe (Timofeev; 1880-1918), Serghie (Galin), Ilarion (Pravdin) și Ioan (Sretenski). Prohodul și îngroparea le-⁠a săvârșit arhimandritul (mai târziu episcop și sfânt sfințit mucenic) Ioasaf (Udalov).

Au fost canonizați ca sfinți cinstiți local ai eparhiei Kazan în 1998, iar la Sinodul Arhieresc jubiliar din august 2000 au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori ruși, spre cinstire în toată Biserica. Sfântul Leontie este pomenit la 10 septembrie, la 17 octombrie, cu Soborul sfinților din Kazan, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.