Leonțiu al II-⁠lea din Bordeaux

Leonțiu al II-⁠lea din Bordeaux a fost episcop al Bordeaux-⁠ului în a doua jumătate a veacului al VI-⁠lea. Este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus.

Știrile despre el vin din Istoria francilor a lui Grigorie de Tours și din poeziile lui Venanțiu Fortunat. Fusese urmaș al unui episcop cu același nume și a fost al treisprezecelea păstor al Bordeaux-⁠ului. A trăit cincizeci și patru de ani. Fortunat l-⁠a cunoscut în trecerea sa prin Bordeaux, între 567 și 570, așa că Leonțiu a adormit în acel timp sau puțin după aceea, dar înainte de 574.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă galo-⁠romană și, tânăr fiind, a luat parte la o expediție militară în Spania. A fost căsătorit cu Placidina, strănepoata lui Sidonius Apollinaris. Ca episcop, a participat la mai multe sinoade din Galia: al cincilea sinod de la Orléans (549), cel de la Paris din 553, unde a fost mazilit episcopul Safarac al Parisului, și un alt sinod de la Paris, în jurul anului 560. Între 561 și 567 a adunat un sinod al provinciei la Saintes.

Contemporanii îl amintesc mai ales ca ziditor: i se datorează catedrala Bordeaux-⁠ului și bazilicile Sfântului Vincențiu la Mas d'Agenais, a Sfântului Nazarie la Sainte-⁠Foy și a Sfântului Vivian la Saintes, pe lângă multe lucrări începute de înaintașii săi și duse de el la capăt. Era cunoscut și pentru ajutorul dat săracilor. Martirologiul roman îi pomenește ziua la 11 iulie, după calendarul occidental (stil nou).