Lucia și Ghemenian

Sfinții Mucenici Lucia și Ghemenian (Geminian) sunt cinstiți ca mucenici ai Romei din vremea persecuției lui Dioclețian, în jurul anului 300. Cinstirea lor este veche, dar povestea lor ne-⁠a rămas doar din acte legendare.

După tradiție, Lucia era o văduvă de șaptezeci și cinci de ani, pârâtă că este creștină chiar de fiul ei, Eutropiu. Dioclețian a încercat s-⁠o convingă, apoi a pus-⁠o într-⁠un cazan cu smoală clocotită, unde a rămas vie trei zile. Apoi a fost purtată prin oraș cu greutăți legate de trup. Trecând prin fața casei lui Ghemenian, un catehumen tânăr, statuile zeilor din casa lui s-⁠au sfărâmat, iar un porumbel a făcut semnul crucii deasupra capului lui. El a mers după ea, cerând învățătura creștină și botezul, iar prin exemplul lui au crezut șaptezeci și cinci de oameni. Amândoi au fost în cele din urmă decapitați. O femeie numită Maxima i-⁠a îngropat.

Cercetătorii socotesc că Lucia este, în fond, aceeași cu Sfânta Lucia din Siracuza, iar Ghemenian pare un personaj născocit. Sfinții sunt pomeniți la 16 septembrie, ca sfinți ai Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.