Macarie de Kostroma

Sfântul Cuvios Mucenic Macarie de Kostroma a fost ieromonah al mănăstirii Botezului Domnului din Kostroma și a murit la 30 decembrie 1608 (stil vechi), odată cu alți doisprezece frați, când mănăstirea a fost luată de oștile polono-⁠lituaniene și de cei din tabăra lui Fals Dimitrie al II-⁠lea. Împreună cu el au fost uciși ieromonahii Trifilie și Savvatie, ierodiaconul Afinoghen și monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Guri.

Mănăstirea și Vremea Tulburărilor

Mănăstirea fusese întemeiată în secolul al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita de Kostroma, ucenic și rudă a Sfântului Serghie de Radonej. În toamna lui 1608, când oamenii „hoțului din Tușino” au câștigat bătălii și mai multe cetăți le-⁠au jurat credință, kostromenii au trimis o solie la Tușino, dar silniciile năvălitorilor au adus o răscoală, iar voievodul trădător a fost ucis. Tușinenii au trimis detașamente pedepsitoare, cu colonelul Lisovski. La 28 decembrie orașul a fost luat, dar monahii Botezului, închiși în mănăstire și hotărâți să-⁠și piardă averea și viața, nu să-⁠și calce jurământul față de țar, au rezistat. La 30 decembrie mănăstirea a fost luată cu sila, jefuită, iar apărătorii ei au fost uciși. Sinodicul mănăstirii pomenește pe cei treisprezece monahi, pe slujitori și pe treizeci și patru de țărani; au fost uciși și monahii mănăstirii Înălțării Crucii din Kremlin. În februarie 1609 orașul s-⁠a răsculat din nou, iar năvălitorii rămași au fost zdrobiți.

Pomenirea

Pomenirea celor uciși se făcea an de an în mănăstire, la 30 decembrie, cu parastas și Liturghie, după un tipic din secolul al XVII-⁠lea, și a continuat și după ce mănăstirea a devenit, în secolul al XIX-⁠lea, mănăstire de maici, până la închiderea ei în secolul al XX-⁠lea. După renașterea ei, din 1990, Patriarhul Alexie al II-⁠lea a încuviințat la 5 martie 2004 lista Soborului sfinților din Kostroma, cu numele acestor apărători, cinstiți de atunci ca sfinți locali. Pomenirea se face la 5 februarie, după stilul nou.