Macarie de la Meniuga

Cuviosul Macarie de la Meniuga a fost monah și cel care a înviat mănăstirea Sfintei Treimi de la Meniuga. Pagina Azbyka spune că pomenirea lui se săvârșește la 28 iunie, adică 11 iulie pe stil nou, și că a murit în jurul anului 1684.

Macarie a ridicat din nou mănăstirea la câțiva ani după îngroparea și aflarea moaștelor sfinților copii Iacov și Ioan. Mergând de la Pskov spre Novgorod, a trecut pe lângă locul unde se odihneau moaștele sfinților copii. Deodată l-⁠a lovit o boală cumplită, fără nădejde de vindecare. În această stare grea și amară a ajuns cum a putut la moaștele sfinților, s-⁠a rugat înaintea lor cu toată osârdia și credința și s-⁠a vindecat îndată. Plin de recunoștință pentru mila primită, a hotărât să rămână la moaștele lor, cu gândul să-⁠și pună toată silința în aflarea mijloacelor de înnoire a vechii mănăstiri din Meniuga. Cu mila lui Dumnezeu, la rugăciunile sfinților Lui și prin osteneala lui Macarie, mănăstirea Sfintei Treimi de la Meniuga a fost înnoită și a rămas în ființă până în 1764. După desființarea ei, în acel an, a rămas o biserică de lemn a Sfintei Treimi, cu un paraclis în cinstea sfinților copii Iacov și Ioan.

Cuviosul este pomenit în ziua mobilă de lângă 11 iulie, după stilul nou, în Soborul sfinților din Novgorod.