Marcvard din Prüm

Marcvard din Prüm a fost monah benedictin și egumen al mănăstirilor Saint-⁠Hubert și Prüm, în Germania de azi, între 829 și moartea sa, la 27 mai 853. Este cinstit ca fericit în Biserica Apuseană.

Venea din ținuturile Franței de azi și a fost monah la Ferrières, apoi în 829 a devenit egumen al mănăstirii Prüm și al celei din Saint-⁠Hubert; din aceasta din urmă s-⁠a retras după șapte ani. A fost apropiat de casa regală carolingiană și socotit sfetnic al împăratului Ludovic Piosul, dar a avut încredere și din partea fiilor lui, Lothar și Carol cel Pleșuv. În 833, când tânărul Carol, în vârstă de zece ani, a fost trimis în surghiun la Prüm, Marcvard i-⁠a fost ocrotitor și învățător. În 835 Rabanus Maurus, egumenul din Fulda, i-⁠a cerut să intervină pentru restabilirea arhiepiscopului Ebo din Reims. A mijlocit și privilegiile mănăstirii Prüm, confirmate de Lothar în 841 și de Carol în 845.

Era un om cult. I-⁠a încredințat monahului Wandalbert rescrierea vieții Sfântului Goar și a ținut legătura cu Lup din Ferrières. În vremea lui Prüm era cunoscută ca loc de cultură și de evlavie.

A întemeiat la Münstereifel o mănăstire fiică a Prümului. În 844 a mers la Roma, cu scrisori de la Lothar pentru papa Grigorie al IV-⁠lea, ca să primească moaște. De acolo a adus moaștele Sfinților Crisant și Daria, așezate la Münstereifel, care a devenit loc de pelerinaj.

Este pomenit, după un izvor, la 27 februarie. Este cinstit în Apus, ca fericit; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.