Mauronțiu de Douai

Sfântul Cuvios Mauronțiu de Douai (Maurontus, Mauront) a fost nobil și egumen benedictin, fiul Sfinților Adalbald și Rictruda, și a adormit la 5 mai 701 sau 702. Este ocrotitorul orașului Douai și se pomenește la 5 mai.

S-⁠a născut în 634 și a fost botezat de pustnicul Richarie, prieten al familiei. Ca fiu cel mare al lui Adalbald din Ostrevent, și-⁠a petrecut tinerețea la curtea regelui Clovis al II-⁠lea. După moartea tatălui, în 652, a devenit stăpân al orașului Douai și al altor moșii mari. Se întorsese în Flandra să-⁠și rânduiască treburile și să se însoare cu o fată bogată, dar o predică a Sfântului Amand, egumenul de la Elnon, despre deșertăciunea și primejdiile lumii l-⁠a făcut să se răzgândească. A intrat în mănăstirea Marchiennes, întemeiată de părinții săi, și a primit tunderea din mâna egumenului Amand. După câțiva ani a fost făcut diacon și prior la Hamage, mănăstire a rudei sale Gertruda. Și-⁠a ridicat apoi o mănăstire nouă, Breuil, pe moșia sa din Merville, și a fost ales întâiul ei egumen. Amand i-⁠a lăsat egumenia lui Marchiennes, iar Mauronțiu a trăit sub ascultarea lui, dar a trebuit să-⁠și reia sarcina la moartea sfântului episcop, în 690. Sora sa Clotsinda era stareța mănăstirii de maici, în aceeași mănăstire dublă. A murit în al șaptezeci și doilea an al vieții.

Spre sfârșitul secolului al IX-⁠lea, după ce Merville a fost jefuită de danezi sau normanzi, regele Carol cel Simplu a mutat obștea la biserica Maicii Domnului din Douai, ctitorită de Archenald, unchiul lui Mauronțiu. Trupul lui, împreună cu cel al Sfântului Amand, a fost adus acolo și se păstrează în biserica Saint-⁠Amé. Mauronțiu este numit uneori diacon, alteori egumen, semn că nu a fost niciodată hirotonit preot. Craniul lui se păstrează în mănăstirea Saint-⁠Ghislain din Hainaut, iar părticele din moaște se arată la Arras și în alte biserici. Informațiile despre el vin din Viața Rictrudei, scrisă în 907 de Hucbald.