Mavrichie

Sfântul Mucenic Mavrichie a fost ostaș în oastea împăratului Maximian și a murit mucenic la Apamea, în Siria, împreună cu șaptezeci de ostași, între care Filip și tânărul Fotin, pentru că n-⁠au vrut să aducă jertfă idolilor. Este pomenit la 21 februarie.

Împăratul Maximian a poruncit tuturor să jertfească la idoli. Venind în Apamea, în Siria, slujitorii idolești au pârât la el pe Mavrichie și pe cei șaptezeci de ostași ai lui, spunând că nesocotesc zeii. Maximian s-⁠a mâniat mai ales pentru că între ostașii lui se aflau creștini. A așezat un divan lângă poarta de nord a cetății, ca tot poporul să privească, și i-⁠a adus acolo pe sfinți. Mavrichie a răspuns cu îndrăzneală că batjocura zeilor face să li se pregătească cununa cea slăvită a biruinței la adevăratul Dumnezeu. Împăratul l-⁠a despărțit de ceilalți și a început să-⁠i momească pe ostași; Filip, un bătrân, a răspuns neclintit. Sfinții au fost legați în temniță, unde s-⁠au rugat Duhului Sfânt să le dea înțelepciune.

După trei zile au fost aduși din nou. Printre ei era tânărul Fotin, care a răspuns împăratului că numele lui vine de la adevărata lumină și că este ostaș al lui Hristos. Fiind bătuți cu vine de bou, până li s-⁠au zdrobit oasele, au simțit în chinuri ușurarea Domnului. Apoi Maximian a pregătit un foc mare, dar sfinții s-⁠au apropiat singuri de el, ca de o apă răcoritoare. Fotin a fost tăiat, iar Mavrichie a spus împăratului că i-⁠a împlinit dorința, trimițând pe Fotin înainte la Hristos. În luna iulie, un sfetnic a propus un loc de luncă între două pâraie și bălți, unde ostașii au fost legați de copaci, goi, și lăsați să fie mușcați de insecte. Zece zile și zece nopți au răbdat așa, apoi s-⁠au rugat și și-⁠au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu și au primit cununile slavei.