Mavru din Roma

Sfântul Mucenic Mavru din Roma a fost ostaș și a pătimit la Roma, în vremea prigoanei lui Dioclețian și Maximian, împreună cu tovarășul său Papie și cu cei din cercul Sfântului Marcel, episcopul Romei.

Prigoana a pornit când Maximian i-⁠a scos pe creștini din rândurile oștirii și i-⁠a trimis la muncă silnică. Sfântul Marcel, ajutat de bogatul creștin Trason, îi sprijinea pe întemnițați. Diaconii Sisinie și Chiriac au fost prinși pentru milostenia lor. Sisinie și bătrânul Saturnin au fost duși în fața dregătorului Laodichie, care i-⁠a pus să jertfească idolilor. Saturnin s-⁠a rugat ca Domnul să prefacă în țărână idolii păgâni, și îndată trepiedele pe care ardea tămâia s-⁠au topit. Văzând minunea, ostașii Papie și Mavru au mărturisit pe Hristos.

După chinuri îndelungate au fost aruncați în temniță, unde se rugau să primească Sfântul Botez. Domnul le-⁠a ascultat dorința: au ieșit neobservați din închisoare, au fost botezați de Sfântul Marcel și s-⁠au întors în celulă. La judecată s-⁠au mărturisit iar creștini și au murit în chinuri cumplite. Trupurile lor au fost îngropate de preotul Ioan și de Trason.

Papa Marcel s-⁠a săvârșit în anul 310, după ce a fost osândit să îngrijească vitele. Pagina Azbyka nu dă o dată proprie pentru moartea lui Mavru. Sfântul este pomenit la 20 iunie, după stilul nou, împreună cu Marcel, Sisinie, Chiriac și ceilalți.