Maxim de Kostroma

Sfântul Cuvios Mucenic Maxim de Kostroma a fost monah al mănăstirii Botezului Domnului din Kostroma și a murit la 30 decembrie 1608 (stil vechi), când mănăstirea a fost cucerită de oștile polono-⁠lituaniene și de ajutoarele lor. Pagina Azbyka îl pomenește între cei treisprezece monahi uciși atunci: ieromonahii Trifilie, Macarie și Savvatie, ierodiaconul Afinoghen și monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Guri.

Mănăstirea fusese întemeiată în deceniul al treilea al secolului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita de Kostroma, ucenic și rudă a Sfântului Serghie de Radonej. În toamna lui 1608 Kostroma s-⁠a răsculat împotriva oamenilor lui Fals Dimitrie al II-⁠lea, „hoțul din Tușino”, iar acesta a trimis în ținut detașamente pedepsitoare. La 28 decembrie (stil vechi) orașul a fost luat, dar monahii mănăstirii Botezului au rezistat; la 30 decembrie mănăstirea a fost cucerită cu sila și prădată, iar apărătorii ei au murit ca mucenici. Istoricul I. V. Bajenov scrie că monahii, credincioși țarului, s-⁠au închis în mănăstire, hotărâți să-⁠și piardă averea și viața, dar să nu-⁠și calce jurământul.

Numele celor uciși au fost scrise în sinodicul mănăstirii, alături de ale unor slujitori și de ale a treizeci și patru de țărani ai mănăstirii. În mănăstire pomenirea lor se făcea an de an, la 30 decembrie, cu parastas și Liturghie. Dacă mănăstirea a ajuns în veacul al XIX-⁠lea mănăstire de maici, pomenirea a continuat până la închiderea ei în veacul al XX-⁠lea și a fost reluată după renașterea mănăstirii, din 1990. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexie al II-⁠lea a încuviințat lista Soborului sfinților din Kostroma, în care se află și acești monahi, cinstiți de atunci ca sfinți locali.

Pomenirea lor se face la 5 februarie, după stilul nou, în Soborul sfinților mitropoliei din Kostroma.