Maxima

Maxima a fost, în vremea regelui vandal arian Genseric, o roabă creștină din Africa care a adus la credința în Hristos pe tovarășii ei de robie, Martinian și Saturian. Martirologiul Roman, la 16 octombrie, spune că cei doi, împreună cu doi frați ai lor, au fost bătuți cu ciomege groase și sfâșiați până la os, dar rănile li se vindecau peste noapte, așa că au fost trimiși în surghiun. Acolo au întors pe mulți barbari la credință, au obținut de la episcopul Romei un preot și ajutoare pentru botez, iar în cele din urmă au fost osândiți să moară târâți prin spini de care legate de căruțe în goană.

Maxima, izbăvită cu minune după multe încercări, a ajuns egumenă a unei mari mănăstiri de fecioare, unde și-⁠a sfârșit zilele în pace. Pomenită la 16 octombrie, în calendarul apusean (stil nou). Sfântă a Bisericii nedespărțite, cinstită în Apus.