Mihail Kiselev

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Kiselev (Mihail Petrovici Kiselev), protoiereu, s-⁠a născut la 21 octombrie 1855 (pagina dă în alt loc anul 1856) în familia unui protoiereu. În 1877 a absolvit seminarul teologic din Perm și, între 1877 și 1885, a fost învățător și profesor de religie în școlile populare din ținutul Cerdîn. La 17 noiembrie 1885 a fost hirotonit preot de episcopul Efrem (Reazanov) și numit paroh al bisericii Sfântului Nicolae din satul Kîlasovo, ținutul Kungur. Tatăl său, protoiereul Petru Kiselev, a fost înscris pentru merite personale, cu soția și copiii, în cartea nobilimii ereditare a guberniei Nijni Novgorod, iar părintele Mihail a primit „pentru meritele tatălui” ordinul Sfântului Vladimir, clasa a IV-⁠a, și a fost înscris în aceeași nobilime.

În 1890 s-⁠a mutat, la cererea lui, la biserica fabricii Maikor din ținutul Solikamsk și a fost numit profesor de religie la școala de băieți Nikitinsk, în care a rămas până în 1896. A fost răsplătit cu nabederniță, cu skufie de catifea violetă, cu camilafcă și cu cruce pectorală de aur, iar la 7 aprilie 1905, prin hotărârea Sfântului Sinod, cu rangul de protoiereu. A primit și ordinele Sfintei Ana, clasa a III-⁠a (1909) și clasa a II-⁠a (1911). Din 2 octombrie 1895 și până la 11 iulie 1917 a fost protopop al celui de-⁠al doilea district Solikamsk, iar la 1 august 1917 a primit mulțumirea și binecuvântarea arhipăstorului pentru îndelungata și rodnica slujire.

În noaptea de 20 decembrie 1918, la vârsta de șaizeci și doi de ani, părintele Mihail a fost prins și luat din fabrica Nikitinsk de bandele Armatei Roșii aflate în retragere. Au fost duși cu el preotul Alexandru Fedoseev de la biserica Bobotezei, fiul acestuia, funcționar al fabricii, și supraveghetorul fabricii, Leonid Petelin. De la părintele Mihail s-⁠a cerut o „contribuție pentru viață” de zece mii de ruble. Familia a dat toate economiile, patru mii de ruble, dar nu a folosit la nimic: jertfele nu s-⁠au mai întors. Armata siberiană a ocupat fabrica și a început căutarea celor luați. În a cincea zi, trupurile mucenicilor au fost găsite lângă fabrică, sub zăpadă, pe o pajiște. Toți fuseseră străpunși cu baionetele; pe trupul părintelui Mihail s-⁠au găsit optsprezece răni de vergi de fier. Fusese paroh al bisericii Maikor douăzeci și opt de ani și se bucurase de respect și de dragostea enoriașilor. Mulți îl rugaseră să se ascundă cât timp se retrag roșii, dar el a vrut să rămână până la sfârșit la postul lui și a primit moarte mucenicească. Cei uciși au fost îngropați în fața unei mari mulțimi, într-⁠o groapă comună în curtea bisericii. Pagina dă totodată, într-⁠o scurtă prezentare, execuția în noaptea spre 3 ianuarie 1919.

Soborul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2000 l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ruși. Este pomenit la 21 decembrie, adică 3 ianuarie după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 14 februarie, cu Soborul sfinților din Mitropolia Permului (zi mișcătoare).