Mihail Okolovici

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Okolovici a fost protoiereu al Bisericii Ruse și membru al Sinodului Local din 1917. A murit mucenicește în 1938 la Komsomolsk pe Amur, împușcat într-⁠un lagăr; izvoarele dau ca dată a morții fie 26 martie, fie 20 mai. A fost proslăvit în 2003 între sfinți ca sfințit mucenic. Pomenirea lui este la 26 martie după calendarul nou.

S-⁠a născut în gubernia Vitebsk, în familia unui preot. A absolvit școala duhovnicească din Polotsk (1904), Seminarul din Vitebsk (1910) și Academia Teologică din Sankt Petersburg, cu titlul de candidat în teologie (1914). S-⁠a căsătorit cu Maria Maksimovna Mastriukovici și au avut o fiică, Anna, și un fiu, mort în octombrie 1917. A fost preot, paroh, profesor de religie și inspector de clase la școala eparhială de fete din Irkutsk (1914). A primit brâul preoțesc și a fost membru în sfatul școlilor eparhiale din Irkutsk (1915) și în Uniunea creștinilor ortodocși (1917).

În 1917 a fost membru al Sinodului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, ales ca cleric de eparhia Irkutsk, a luat parte la prima sesiune și a fost în secțiile a VI-⁠a, a XIII-⁠a, a XIV-⁠a și a XV-⁠a. În 1918 a fost ales de credincioși paroh al bisericii Înălțării Sfintei Cruci din Irkutsk, membru al sfatului eparhial din Irkutsk și participant la Consfătuirea bisericească sobornicească a Siberiei. În 1921 a fost închis trei luni sub învinuirea de păstrare de arme, nu s-⁠a recunoscut vinovat și a fost eliberat prin amnistie. A cârmuit vremelnic eparhia Irkutsk, a fost membru al Sfatului eparhial vremelnic de pe lângă episcopul din Nijni Taghil, s-⁠a luptat cu înnoitorii și a ajutat clerul prigonit, și a respins propunerea poliției politice de a deveni informator.

Din 1924 a fost protoiereu. În 1925, ca „primejdios temeliilor ordinii de drept sovietice”, a fost osândit la trei ani de lagăr de concentrare. Pedeapsa a ispășit-⁠o în secția Vișera a Lagărului special de la Solovki, unde a lucrat ca pontator și contabil. Din 1928 a locuit în orașul Minusinsk. În 1933, ca „membru al unei organizații contrarevoluționare răsculate, bisericești și monarhiste”, a fost osândit la zece ani de lagăr de muncă. Pedeapsa a ispășit-⁠o în secția a 4-a a lagărului din Extremul Orient, în punctul de lagăr Balîn, unde a condus farmacia și a lucrat ca contabil la o fabrică. În 1938, pentru „participare la un grup contrarevoluționar care pregătea o fugă peste hotar și agitație antisovietică, răsculată, defetistă în lagăr” (ca și mai înainte, nu s-⁠a recunoscut vinovat), a fost împușcat.