Moise de la Ufa

Cuviosul Moise de la Ufa (în lume Nikolai Ivanovici Ciglvințev, 1913-1982) a fost arhimandrit și duhovnic al eparhiei Ufa, nevoitor cu viață aspră, înzestrat cu darul vederii înainte și al vindecării. După moartea lui, mormântul său a rămas loc de rugăciune și mângâiere, iar în 2001 a fost trecut între sfinți. Se pomenește la 3 iunie, ziua adormirii lui (21 mai după calendarul vechi).

Tinerețea

S-⁠a născut la 27 iulie 1913 în satul Bobrovka din regiunea Celeabinsk, într-⁠o familie de țărani. A terminat școala satului în 1924 și până în 1929 a lucrat în agricultură cu tatăl său. La cincisprezece ani a plecat pe ascuns de acasă, a ajuns la Ufa și s-⁠a angajat la uzina de reparat locomotive a gării Ufa, ca fochist și ajutor de mecanic. În timpul liber se grăbea spre biserica Sfântul Serghie. A locuit când într-⁠o bordei lângă cimitirul orașului, când într-⁠un șopron, într-⁠o baie sau într-⁠o magazie. Până în 1936 a lucrat pe calea ferată, între 1936 și 1937 a făcut serviciul militar, iar între 1937 și 1945 a fost muncitor.

Încă dinainte de a fi slujitor al altarului, Nikolai atrăgea privirile. Mergea pe străzile Ufei în opinci și într-⁠o haină lungă țărănească încinsă cu cordon, cu căciulă de pâslă și cu o cruce de lemn și mici icoane la piept. Băieții alergau după el, îl numeau nebun întru Hristos, îl trăgeau de poale și uneori aruncau în el cu bețe și pietre. Răbda totul liniștit, fără supărare. Odată a spus că ziua aceea era una fericită, pentru că fusese mult ocărât, dar nu bătut.

Monahul și părintele

Starețul bisericii Sfântul Serghie observase de multă vreme acest rugător ciudat, iar în 1945 i s-⁠a propus să primească tunderea în monahism. Peste câteva luni ieromonahul Moise a început să slujească în catedrala Sfântul Serghie. La 19 august 1945 a fost hirotonit ierodiacon de arhiepiscopul Ioan al Ufei și Bașkiriei, iar la 27 septembrie a fost numit citeț la aceeași catedrală. A primit cu timpul brâul (1946), crucea pectorală de la Patriarhul Alexei de Paști 1951 și rangul de arhimandrit.

Nu avea locuință a lui. Mult timp a trăit într-⁠o baie mică, lângă cimitirul Sfântul Serghie, la starostele bisericii Pavel Timofeevici Bașarin, unde dormea pe jumătate șezând. Când au vrut să-⁠l așeze la casa arhierească, a refuzat, spunând că nu i se cuvine, dar a primit să stea într-⁠un subsol. Era foarte slab, mânca două cartofi pe zi, o bucată de pâine și o ceapă.

Avea darul vederii înainte și al vindecării prin rugăciune. Oamenii veneau după vindecare din Belorețk, Sterlitamak, Meleuz, Sverdlovsk, Celeabinsk, Kiev și din Nord. A fost primit cu cinste în Lavrele Pecerska din Kiev, Pecerska din Pskov și Sfânta Treime Sfântul Serghie, unde era socotit stareț prevăzător și stâlp al Ortodoxiei la Ufa. A fost duhovnicul eparhiei și, în ultimii ani, egumenul catedralei. A adormit la 3 iunie 1982, iar la înmormântare l-⁠a petrecut o parte însemnată a locuitorilor Ufei. A fost îngropat la cimitirul Dioma din Ufa.

Proslăvirea

La 29 mai 2001, Comisia sinodală pentru canonizare l-⁠a recunoscut ca sfânt. În 2002 moaștele lui au fost mutate de la cimitir în catedrala Sfântul Serghie, iar azi se află în catedrala Nașterea Maicii Domnului din Ufa. Mormântul de la cimitir este vizitat zilnic de cei care caută vindecare și mângâiere. Credincioșii se roagă Cuviosului Moise pentru smerenie și blândețe, pentru răbdarea ocării și a prigoanei și pentru ocrotirea copiilor și a rudelor plecați la studii sau în călătorie.