Elena

Sfânta Împărăteasă Elena, întocmai cu Apostolii, a fost mama împăratului Constantin cel Mare. Biserica o cinstește pentru credința ei, pentru grija față de sfintele locuri și pentru că, după tradiție, a aflat la Ierusalim Cinstita Cruce a Domnului. A adormit în jurul anului 330, după unele izvoare mai devreme, la vreo optzeci de ani, și este pomenită la 21 mai (stil vechi) împreună cu fiul ei, în ziua Sfinților Împărați întocmai cu Apostolii.

Începuturile

Locul nașterii ei nu se știe cu siguranță. Cele mai multe izvoare, începând cu Procopiu, indică Drepanon, în Bitinia, în nord-⁠vestul Asiei Mici, cetate pe care Constantin a numit-⁠o mai târziu Elenopolis. Data nașterii se deduce din Eusebiu de Cezareea, care scrie că la întoarcerea din Palestina avea vreo optzeci de ani, deci în jur de 246 până la 249. Izvoarele spun că era de neam umil: sinaxarul grec o numește fiică de hangiu, iar Sfântul Ambrozie al Milanului o numește stabularia, slujnică la un han, și face din aceasta o laudă.

L-⁠a cunoscut pe Constanțiu Clor, ofițer care avea să ajungă Cezar. Scriitorii vechi o numesc fie soția, fie concubina lui, iar istoricii nu sunt de acord asupra naturii legăturii. Pe la 272 l-⁠a născut la Naissus (Niš) pe fiul ei Constantin. Înainte de 289, Constanțiu, urcând în ranguri, a lăsat-⁠o ca să se însoare cu Teodora, fiica lui Maximian. Elena nu s-⁠a recăsătorit, a trăit un timp în umbră, aproape de fiul ei, care a rămas întotdeauna legat de ea, și a ajuns la curtea lui Dioclețian de la Nicomidia.

Împărăteasa

După ce Constantin a fost proclamat împărat de oastea tatălui său, în 306, Elena a fost chemată din nou la curte, în 312. În 324, după biruința asupra lui Liciniu, fiul ei i-⁠a dat titlul de Augusta. Potrivit lui Eusebiu, Elena a fost adusă la credință de Constantin; viețile ruse ale Sfinților Împărați spun, dimpotrivă, că era creștină de mai înainte și că i-⁠a insuflat fiului respectul pentru credința creștină. Sinaxarele subliniază milostenia ei și faptul că, după Eusebiu, avea acces nelimitat la visteria imperială.

Pelerinajul în Țara Sfântă

Între 326 și 328, la aproape optzeci de ani, Elena a pornit în Țara Sfântă, cu mari puteri și cu mijloace din partea fiului ei. După Eusebiu și Socrate Scolasticul, a ridicat sau a înfrumusețat biserica Nașterii de la Betleem și biserica Eleona de pe Muntele Măslinilor, locurile Nașterii și Înălțării Domnului. A pus să fie curățate locurile legate de viața pământească a Mântuitorului și a Maicii Domnului de urmele păgânismului. După o tradiție locală, de ea se leagă și un lăcaș de la Muntele Sinai, iar în Cipru, mănăstirea Stavrovouni, unde se păstrează o bucată din funia cu care ar fi fost legat Mântuitorul.

În această vreme, mărturisesc sinaxarele, a dat milostenii mari și a pregătit mese pentru săraci, la care le-⁠a slujit ea însăși.

Aflarea Sfintei Cruci

Împăratul Hadrian ridicase în anii 130 un templu al lui Venus peste locul presupus al Mormântului lui Hristos. După tradiția pomenită la Sfântul Ambrozie și la Rufin, Elena a pus să fie dărâmat și, împreună cu patriarhul Macarie al Ierusalimului, a început săpături care au scos la lumină trei cruci. Pentru a o recunoaște pe cea a Domnului, o femeie aproape de moarte a fost atinsă de rând de cele trei, iar la atingerea celei de a treia s-⁠a vindecat îndată. Sozomen și Teodoret adaugă că a aflat și cuiele răstignirii, din care unul ar fi fost pus în coiful lui Constantin și altul în zăbala calului lui.

Eusebiu nu vorbește despre aflarea Crucii, dar descrie larg pelerinajul. Din scrisoarea lui Constantin către Macarie știm că el însuși a poruncit să se înalțe, pe locul Mormântului, biserica Sfântului Mormânt. După sinaxarul rus, Elena a lăsat Sfânta Cruce patriarhului la Ierusalim și a luat cu ea doar o parte, pentru împărat.

Adormirea și moaștele

Elena a adormit în jurul anului 330, cu fiul ei lângă ea; sinaxarul rus dă anul 327, iar alte izvoare 18 august 330, la Nicomidia. A fost înmormântată în mausoleul de pe Via Labicana de lângă Roma, unde se află sarcofagul ei, astăzi la Muzeul Vatican. Alți istorici, ca Socrate și Nichifor Calist, spun că trupul ei a fost mutat doi ani mai târziu în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. Moaștele ei sunt cinstite în Roma, în biserica Santa Croce in Gerusalemme, unde se spune că a adus părți din Cruce, și în alte locuri; Doxologia amintește aducerea lor din Italia la Atena.

Cinstirea

Biserica Ortodoxă o prăznuiește la 21 mai, împreună cu Sfântul Constantin, ca pe Sfinții Mari Împărați întocmai cu Apostolii; Biserica Romano-⁠Catolică o pomenește la 18 august. Este cinstită de Bisericile Ortodoxe, de cele Ortodoxe Orientale, de catolici, anglicani și luterani. Este ocrotitoarea insulei Kastellorizo. O legendă populară, născută în Evul Mediu în Britania, o face fiică a regelui Cole din Colchester, dar nu are temei în izvoarele vechi.