Moise Olenițki

Sfântul preacuviosul mucenic Moise Olenițki (în lume Mitrofan Nikitici Kojin, 1868-1931) a fost ieromonah al mănăstirii Soloveț, mort în 1931 în drum spre surghiun, la Leningrad. A fost trecut între sfinți în 2003 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei. În 2011 a fost înscris și în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Soloveților, și este numărat și în soborul sfinților din Kola.

Pomorul

S-⁠a născut în mai 1868 în satul Olenița din gubernia Arhanghelsk, dintr-⁠o familie de pomori, pescari de la Marea Albă. În 1889 a fost luat în flotă și opt ani a slujit ca semnalizator pe corăbiile flotei țariste. Încă în timpul serviciului a hotărât să intre la mănăstire și din 1897 și-⁠a început ascultarea la Soloveț. La 12 aprilie 1907, ca novice, a fost tuns monah cu numele Moise, după Cuviosul Moise Ungurul. Anul următor a fost hirotonit ierodiacon, iar peste patru ani ieromonah. A slujit în schitul Sfântului Serghie din insula Bolșaia Muksalma. În afară de slujbe, ieromonahul Moise purta grija tuturor pescuitului și vânătorii mănăstirii.

Vremea prigoanei

În 1920 mănăstirea a fost închisă de fapt de o comisie condusă de M. S. Kedrov, membru al colegiului poliției politice și organizator al sistemului lagărelor din nord. La Soloveț s-⁠au organizat un sovhoz și un lagăr de muncă silnică. Părintele Moise a rămas totuși în mănăstire: numele lui apare în listele monahilor din 1920 și 1921 și în lista lucrătorilor sovhozului „Soloveț” din 1922. În 1926 clădirea bisericii Sfântului Serghie, unde slujea, a fost prefăcută în laborator de chimie, iar el s-⁠a întors în satul natal, unde a fost numit paroh al bisericii Nașterii Sfântului Ioan Înaintemergătorul. Împreună cu doi săteni tari în credință, starostele bisericii și psalțul, a făcut tot ce putea pentru a păstra rânduiala ortodoxă în sat.

La 16 aprilie a fost arestat împreună cu cei doi săteni și osândit de troica poliției politice a regiunii militare Leningrad la trei ani de închisoare, sub învinuirea de activitate contrarevoluționară. Pedeapsa a fost schimbată ulterior în surghiun la Kotlas. După trei luni, la 7 septembrie 1931, părintele Moise a murit în spitalul doctorului Haaz din Leningrad, unde fusese oprit în drum, cu diagnosticul de scorbut și enterocolită, și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut. La 18 aprilie 1989 a fost reabilitat de procuratura regiunii Murmansk.

Cinstirea

Sfântul Sinod l-⁠a trecut între sfinți în 2003. În 2011 numele lui a fost înscris și în soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Soloveților, iar sfântul este numărat și în soborul sfinților din Kola. Se pomenește în ziua morții, 7 septembrie (25 august pe stil vechi). La 31 iulie s-⁠a sfințit o capelă de lemn în cinstea lui la Vialozero, la șaizeci de kilometri de Umba. În 2015 a fost refăcută biserica Nașterii Sfântului Ioan Înaintemergătorul din Olenița, ars în 1940, și s-⁠a pus pe peretele ei o placă în amintirea nevoinței lui Moise Kojin și a tovarășilor lui; una dintre străzile satului îi poartă numele.