Tit

Sfântul Apostol Tit a fost ucenic și tovarăș al Sfântului Apostol Pavel, unul dintre cei șaptezeci de apostoli și întâiul episcop al Cretei. Lui i-⁠a fost adresată Epistola către Tit. Biserica îl pomenește la 25 august, iar la 4 ianuarie în Soborul celor șaptezeci de apostoli.

Începuturile

Tit era grec, născut din părinți păgâni. Sinaxarul spune că a fost cretan, dintr-⁠un neam ales, și că în tinerețe a învățat filosofia și poeții vechi, trăind totuși curat. Se povestește că la douăzeci de ani a auzit în vis un glas care l-⁠a îndemnat să părăsească înțelepciunea elinească și să caute ce îi va mântui sufletul. A citit proorocii și i-⁠a căzut în mână cartea lui Isaia, în capitolul al patruzeci și șaptelea. Când vestea despre un mare Prooroc din Palestina a ajuns în Creta, dregătorul insulei, unchiul său, l-⁠a trimis acolo. Tradiția spune că la Ierusalim l-⁠a văzut pe Domnul Iisus Hristos, I-⁠a auzit predica, a crezut în El, iar la Rusalii a auzit pe apostoli vorbind și în limba cretană (Fapte 2, 11).

Este sigur din Scriptură că Tit a fost convertit de Pavel, care îl numește „adevărat fiu în credința cea de obște” (Tit 1, 4). În Epistola către Galateni (2, 1-3), Pavel spune că l-⁠a luat cu el la Ierusalim, în jurul anului 49, când a mers cu Barnaba la adunarea apostolilor, și că Tit nu a fost silit să se taie împrejur, ceea ce a fost un semn important pentru primirea păgânilor în Biserică.

Slujirea

Tit apare în a doua Epistolă către Corinteni ca trimis de încredere al lui Pavel. A fost trimis la Corint să aducă pacea după certurile din Biserică și să strângă ajutor pentru creștinii săraci din Ierusalim, iar când s-⁠a întors cu vești bune, Pavel s-⁠a mângâiat (2 Corinteni 7, 6-7). Ieronim spune că el a scris epistola, ca secretar.

După a treia călătorie misionară, Pavel a trecut prin Creta împreună cu Tit și l-⁠a lăsat acolo: „Pentru aceasta te-⁠am lăsat în Creta, ca să îndrepți ce mai rămâne de făcut și să așezi preoți prin cetăți” (Tit 1, 5). Epistola către Tit, scrisă pe la anul 65, îi arată însușirile unui episcop, sfătuiește bătrânii, tinerii și robii și cere să fie mustrați cei ce strică credința. Cretanii aveau o proastă faimă, iar Pavel citează un poet cretan: „Cretanii sunt pururea mincinoși, fiare rele, pântece leneșe” (1, 12). Mai târziu, Pavel l-⁠a chemat la Nicopole, iar în a doua Epistolă către Timotei se spune că Tit a plecat în Dalmația (4, 10).

Mutarea la Domnul

După sinaxar, când Pavel a fost dus la Roma, Tit și-⁠a lăsat o vreme turma și a mers să-⁠i slujească. După moartea lui Pavel s-⁠a întors la Gortina, cetatea cea mare a Cretei. A păstorit în pace și a luminat pe păgâni. Se spune că, la o sărbătoare închinată zeiței Artemis, a rugat pe Domnul să arate rătăcitorilor deșertăciunea idolilor, iar idolul s-⁠a prăbușit și s-⁠a sfărâmat; altădată, un templu al lui Zeus a căzut înainte de a fi isprăvit. Tit s-⁠a mutat la Domnul în pace, la vârsta de nouăzeci și șapte de ani, cu fața strălucind ca soarele.

Cinstirea

Sfântul Tit este ocrotitorul Cretei. Capul său, singura parte rămasă din moaște, a fost păstrat în biserica Sfântul Tit din Heraklion, a fost dus la Veneția în vremea stăpânirii otomane și a fost întors în 1966. Biserica Catolică îl pomenește, împreună cu Timotei, la 26 ianuarie. La 25 august, ziua lui în Biserica Ortodoxă, se pomenește odată cu el Sfântul Apostol Bartolomeu.