Naum Aglomazovski

Sfântul Mucenic Naum Aglomazovski a fost un țăran din satul Aglomazovo și a pătimit împreună cu fiul său Filip, alături de preotul Nicolae Probatov și de ceilalți enoriași din sat, în anul 1918. Împreună cu sfântul sfințit mucenic Nicolae Probatov au fost uciși mucenicii aglomazoveni Cosma, Victor, Naum, Filip, Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexei, Ioan și mucenița Agafia.

Preotul Nicolae Probatov slujea din 1906 în biserica Bobotezei din Aglomazovo. În februarie 1918, când bolșevicii au anunțat mobilizarea în Garda Roșie, țăranii, care așteptaseră pace de la bolșevici, au hotărât să nu se înscrie în armată, ci să meargă în orașul cel mai apropiat și să alunge conducerea bolșevică. Înainte de plecare l-⁠au rugat pe părintele Nicolae să le facă un molifelnic de drum bun. După molifelnic, preotul a rostit o scurtă predică, încheind: „Vă binecuvântez să mergeți la luptă cu prigonitorii Bisericii lui Hristos”. Țăranii, înarmați cu topoare și furci, au pornit spre orașul aflat la douăzeci și cinci de verste, dar pe drum hotărârea multora s-⁠a topit, iar la marginea orașului au fost întâmpinați cu foc de mitralieră de pe clopotniță și s-⁠au risipit. Însă bolșevicii nu iertau pe cei care li se împotriviseră și au trimis la Aglomazovo un detașament de pedepsire. Preotul și-⁠a trimis familia în satul vecin, el a rămas, iar când detașamentul s-⁠a apropiat a spus: „Vin legiunile romane”. Pedepsitorii s-⁠au așezat într-⁠o casă mare de cărămidă din apropierea bisericii, iar pe toți arestații i-⁠au dus în pivniță. Listele arestărilor le făcea învățătorul satului, un ateu care nu iubea biserica și pe preot.

Arestații erau interogați cu bătăi și batjocuri. Pe părintele Nicolae îl loveau cu vergi de fier peste tălpi, silindu-⁠l să danseze. „Nici înainte nu am dansat niciodată, nici înainte de moarte nu voi dansa”, a răspuns preotul. Pe toate ocările răspundea: „Hristos a răbdat fiind fără păcat, iar noi răbdăm pentru păcatele noastre”. Învățătorul a trecut pe listă și câteva femei, dar comandantul detașamentului le-⁠a șters numele, lăsând doar pe Agafia, care era cu totul singură și pentru care nu avea cine să roage. Călăii au batjocorit-⁠o îndelung și cu viclenie, dar ea răbda în tăcere. În cele din urmă s-⁠a anunțat că toți arestații vor fi împușcați. Înainte de moarte toți s-⁠au spovedit. În jurul orei șapte seara, gardiștii roșii au scos din pivniță optsprezece osândiți la moarte și i-⁠au dus spre râul Țna. La râu i-⁠au împărțit în două grupuri, pe unul l-⁠au dus pe mal la stânga, pe altul la dreapta. Curând a răsunat comanda ca gardiștii să se așeze și să se pregătească de tragere. Osândiții s-⁠au îngrămădit în față. Părintele Nicolae, cu mâinile ridicate, se ruga, rostind cuvintele tare și deslușit: „Doamne, iartă-⁠le lor, că nu știu ce fac”. A răsunat o salvă. Deși se întunecase de tot, iar pedepsitorii nu aveau de gând să verifice cine e viu și cine mort, părintele Nicolae, adunându-⁠și puterile, s-⁠a ridicat și, cu mâinile ridicate, a continuat să se roage cu glas tare: „Cuvine-⁠se cu adevărat să te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu...”. La a doua salvă a fost ucis.

Din optsprezece oameni, treisprezece au fost uciși; ceilalți au ajuns noaptea târâș la cele mai apropiate case și au fost ascunși de localnici, de la ei știindu-⁠se amănuntele împușcării. Au fost uciși starostele bisericii Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Naum și Filip (tată și fiu), Ivan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexei, Ivan și Agafia. A doua zi dimineața țăranii au pregătit o căruță și au mers să-⁠i ia pe cei uciși; cu ei a mers fiul preotului, Alexandru. Tot nisipul era îmbibat de sânge; Alexandru a luat stratul de deasupra și l-⁠a pus în căruță. Trupul preotului era deja înțepenit, cu mâinile ridicate la ultima rugăciune, cu degetele împreunate pentru binecuvântare. Când l-⁠au dus prin sat, țăranii se uitau pe ferestre și ziceau: „Părintele ne binecuvintează și mort”. Preoții din parohiile învecinate au venit să-⁠l înmormânteze și au făcut slujba în casa lui, cu ferestrele acoperite cu pânză neagră, ca pedepsitorii să nu vadă ce se petrece. Au îngropat pe părintele Nicolae în adâncul nopții. Naum este pomenit la 11 noiembrie, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și, la 23 iunie, cu Soborul sfinților din Reazan.