Nazarie din Cuixà

Nazarie din Cuixà (Nazari) a fost monah benedictin, cinstit ca sfânt la mănăstirea Sant Miquel de Cuixà, în Pirineii catalani. Probabil este un sfânt legendar. Este cinstit în Biserica din Apus și pomenit la 12 ianuarie. Se spune că a adormit în 745, dar sursele nu se potrivesc.

Numele apare în izvoare vechi legate de mănăstire, ca în sanctoralul evangheliarului din Cuixà, păstrat la Perpignan, unde Nazarie are sărbătoare proprie, ca alți sfinți din Cuixà. Nu există mărturii mai vechi și nici știri despre el în alte surse. Trupul lui ar fi odihnit la Cuixà, iar abatele Oliba l-⁠a mutat, împreună cu alții, în cripta Ieslei, la picioarele icoanei Maicii Domnului, unde era cinstit cu un cult local, extins la dieceza Elna. Ar fi trăit, așadar, spre sfârșitul veacului al IX-⁠lea, când mănăstirea era deja întemeiată; Enciclopedia catalană crede însă că a trăit mult mai înainte, murind prin 745.

Vestile puține se află în hagiografii medievale și moderne. Domènec rezumă că Nazarie era de origine hispanică și, dezamăgit de lume, s-⁠a făcut monah, probabil benedictin. S-⁠a făcut cunoscut prin caritate și evlavie, cu care îngrijea de nevoiașii veniți la mănăstire. Se povestește că, în timp ce hrănea pe săraci, a izbucnit un foc în cuptor și, aruncând în el rasa, a stins focul, iar rasa nu a suferit nici o stricăciune. Unele sanctorale spun, fără temei, că a fost egumen al Cuixà-⁠ului și episcop de Elna, dar izvoarele arată că nu a fost așa. Pe retablul parohiei din Rigardà (Conflent) se află statui ale lui și ale altor sfinți din Cuixà: Germain, Flamidian din Conflent și Valentin.