Nectarie Protopsaltul

Sfântul Cuvios Nectarie Protopsaltul (Crețu) a fost unul dintre cei mai îmbunătățiți călugări români care s-⁠au nevoit pe Athos, iar în vremea lui era socotit cel dintâi între psalții din Sfântul Munte. Era numit „noul Cucuzel” al Athosului.

S-⁠a născut în 1804 la Huși, a urmat școala arhiereului Grigorie de la Golia și apoi s-⁠a dus la Mănăstirea Neamț, lângă fratele său, monahul Atanasie. A fost tuns în monahism cu numele Nectarie. În 1842 cei doi frați s-⁠au așezat într-⁠o colibă a Schitului Sfânta Ana din Athos, iar în 1854 s-⁠au închinoviat în Schitul Prodromu, pe atunci în construcție. Cântarea lui era atât de frumoasă încât se ducea vestea că „un valah, Nectarie, cântă așa de bine, cum nu se află altul”; părinții greci îl chemau la praznicele mănăstirilor lor și îi făceau loc între cei dintâi cântăreți. Când a cântat odată la Sfântul Mormânt, pelerinii și slujitorii s-⁠au urcat în strane și în galerii ca să vadă cine cântă. A deschis la Prodromu o școală de psaltichie, vestită pe tot Athosul. Strălucea în virtute, dragoste și smerenie, avea darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate și a fost pildă monahilor. La bătrânețe s-⁠a liniștit într-⁠o chilie din pustia Viglei.

A trecut la Domnul la 18 noiembrie 1899. Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut între sfinți la 18 octombrie 2025, împreună cu Nifon Prodromitul, iar Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 18 noiembrie (stil nou).