Nichifor al II-⁠lea Focas

Sfântul Binecredincios Împărat Nichifor al II-⁠lea Focas a fost general și împărat al romeilor (bizantinilor), ucis în palat în noaptea de 10 spre 11 decembrie 969.

Familia și ostășia

Nichifor al II-⁠lea Focas, născut în jurul anului 912, făcea parte din puternica și nobila familie cappadociană a Focașilor, care a dat Imperiului de Răsărit mari comandanți: bunicul său, Nichifor cel Bătrân, tatăl, Varda, și fratele, Leon. Cuviosul Mihail Maleinos îi era unchi. Din 954 era domestic al scolelor și s-⁠a făcut cunoscut prin izbânzi pe câmpul de luptă. În 960-961 a condus campania din Creta și a cucerit cetatea arabă Handak (Heraklion), după un asediu greu; orașul a fost jefuit și dărâmat, iar prada a servit la înarmarea cavaleriei grele. După un triumf la Constantinopol, a fost numit strateg autocrator al Asiei, iar la 2 iulie 963, sub Cezareea Capadociei, armata l-⁠a proclamat împărat. A intrat în capitală la 16 august și a fost încoronat; apoi s-⁠a căsătorit cu Teofano, văduva împăratului Roman al II-⁠lea.

Domnia

Cronicarul Leon Diaconul îl descrie ca un om puternic, cumpătat și înțelept, iar alte izvoare, ostile, îl zugrăvesc aspru. Purta sub veșminte o cămașă de păr, dormea pe piei așternute pe jos și se ferea de carne; a dorit chiar să se facă monah. Voia să dea războiului cu necredincioșii un caracter sfânt: cerea ostașilor să se roage dimineața și seara și a încercat să-⁠i numere între mucenici pe cei căzuți în luptă, dar patriarhul și episcopii s-⁠au împotrivit, iar el a cedat. L-⁠a ajutat pe Sfântul Atanasie Athonitul la ridicarea primei mănăstiri de pe Athos. În același timp, printr-⁠o novelă din 964, a oprit întemeierea mănăstirilor noi și mărirea moșiilor celor vechi, socotind că dorința de avuție strică viața călugărească.

În primii doi ani de domnie a întărit stăpânirea Imperiului asupra Tarsului, Adanei, Mopsuestiei și Ciprului; în 966 a luat Membij și a stat la zidurile Antiohiei. A suferit înfrângeri în Sicilia, în 964 și 965, iar insula a rămas arabilor. Pentru a-⁠i lovi pe bulgari, a chemat pe marele cneaz Sviatoslav al Kievului, care apoi nu a vrut să plece din Bulgaria. Antiohia a fost cucerită de ofițerii săi la 28 octombrie 969, când el se întorsese în capitală din pricina amenințării lui Sviatoslav.

Sfârșitul

Războaiele prelungite, impozitele noi, foametea din 969 și reforma monedei i-⁠au pierdut popularitatea. Temându-⁠se de comploturi, a prefăcut o parte din palat într-⁠o fortăreață. Bănuitor, l-⁠a îndepărtat și pe generalul Ioan Țimiskes. În noaptea de 10 spre 11 decembrie 969, conspiratorii, ajutați de împărăteasa Teofano, au intrat în palat într-⁠un coș lăsat de pe zid și l-⁠au găsit pe împărat dormind pe podea, lângă vatră. Țimiskes a poruncit să fie ucis. Gărzile, văzând capul tăiat al stăpânului, l-⁠au proclamat împărat pe Ioan Țimiskes.

Pentru slujirea sa către stat și Biserică, Nichifor Focas a fost numărat între sfinți. Pomenirea lui se află la 24 decembrie, după stilul nou, numai într-⁠un codice al Lavrei; el nu este trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.