Nicolae Biriukov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Biriukov a fost preot de mănăstire în ținutul Kamîșlov, lângă Ekaterinburg, și a fost împușcat la 2 septembrie 1919.

Părintele Nicolae era un păstor râvnitor, aspru cu sine și cu ceilalți, cu dragoste lucrătoare pentru aproapele și grijă pentru creșterea duhovnicească și morală a turmei. Era socotit un bun predicator, care știa să lămurească Evanghelia pe înțelesul ascultătorilor. După revoluție, când traiul statornic al enoriașilor s-⁠a clătinat și au apărut tulburare, beție, crime și violențe, îi învăța pe oameni să nu se lase duși de patimile revoluției, să nu meargă la mitinguri și să se roage mai mult. Cu toate interdicțiile antireligioase ale puterilor locale, a săvârșit toate slujbele rânduite, procesiunile și vizitele cu sfintele icoane la casele credincioșilor. În anii războiului civil din 1918-1919, într-⁠un ținut cuprins de distrugeri de biserici, bătăi de preoți și uciderea de oameni pașnici, și-⁠a binecuvântat fiul să slujească în armata albă și a continuat să-⁠i îndemne pe oameni la statornicie în credință.

La 10 august 1919 a fost arestat de Ceka. La percheziție s-⁠a găsit o scrisoare nefinalizată către fiul său, în care îl sfătuia să fie atent cu milostenia față de răufăcători, amintind mustrările lui Hristos către cărturari și izgonirea negustorilor din templu. Pe baza scrisorii și a două denunțuri a fost învinuit de „agitație pogromistă antisovietică și antisemită”. Pretextul fusese și o predică la cuvintele Evangheliei despre aluatul fariseilor și al saducheilor, în care spusese că saducheii tăgăduiau învierea și că dușmanii poporului de azi spun la mitinguri același lucru; întrebat de anchetator, a lămurit că prin dușmani ai poporului înțelege pe toți cei care merg împotriva Bisericii creștine, nu numai pe evrei. A mai fost învinuit că a refuzat să înmormânteze un soldat roșu; el a explicat că nu era preot de parohie, ci de mănăstire, și că socotea afurisiți pe cei care au batjocorit sfintele și au bătut preoții, în duhul chemării Patriarhului Tihon din 19 ianuarie 1919, care i-⁠a anatemizat pe cei ce săvârșesc ucideri. A fost împușcat la 2 septembrie 1919 de Ceka gubernială din Ekaterinburg.

A fost trecut între sfinți de Sinodul arhieresc din 13-16 august 2000. Este pomenit la 2 septembrie, la 11 februarie, în soborul sfinților din Ekaterinburg, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.