Nicolae Gorski

Sfântul Drept Nicolae Gorski a fost preot în satul Nagornoe, lângă Reșma, în gubernia Ivanovo, și s-⁠a mutat la Domnul în pace în anul 1920.

S-⁠a născut în 1864, în orașul Galici, unde tatăl său era preot de catedrală și supraveghetor al școlii teologice. La trei ani s-⁠a îmbolnăvit atât de rău, încât doctorii nu mai nădăjduiau vindecarea lui. Mama, creștină evlavioasă, s-⁠a rugat cu lacrimi Domnului să-⁠l vindece și a făgăduit că, dacă se face bine, îl va închina lui Dumnezeu. Rugăciunea ei a fost ascultată. Încă din tinerețe s-⁠a arătat în el înclinarea spre slujirea lui Dumnezeu și a Sfintei Lui Biserici. După școala teologică și seminar s-⁠a căsătorit cu K. Vorobiova, fată dintr-⁠o familie de nobili. Datorită legăturilor tatălui și rudelor soției, putea nădăjdui o parohie bogată, dar inima lui nu tindea spre aceasta.

Și-⁠a început slujirea la biserica Sfântului Nicolae din satul Kuzmino, ținutul Nerehta, iar după câțiva ani a venit la Reșma, la biserica Învierii din satul Nagornoe, unde a slujit până la moarte. Parohia era dezbinată și neorânduită din pricina schimbării dese a păstorilor și a asprimii moravurilor. Părintele Nicolae a găsit calea spre sufletele oamenilor și, prin nesocotirea câștigului și gata să sară în ajutor la prima chemare, și-⁠a câștigat dragostea și încrederea lor. Pe oamenii de la început departe de credință i-⁠a învățat să alerge în orice greutate la Domnul. Săvârșea slujbele cu adâncă evlavie și adesea cu lacrimi. Nu s-⁠a mărginit la slujirea preoțească, fiind învățător de religie și conducător al școlii, organizator al lecturilor religios-⁠morale și ales în diverse funcții. În vremea războiului s-⁠a îngrijit mult de refugiați. Ca om de familie avea toate calitățile unui soț și tată bun, iar fiecare din ai casei căuta la el mângâiere. A văzut multă durere și lipsă, dar nu a arătat niciodată cât îi era de greu.

A murit în pace în 1920. În boala dinaintea morții a fost mângâiat de o arătare a Cuviosului Serafim de Sarov, după cum se adeverește în necrologul scris cu acest prilej. Toată viața lui a fost o urmare a lui Hristos, o nevoință zilnică a dragostei de Dumnezeu și de aproapele. Locuitorii Reșmei îl cinstesc ca pe un drept al locului. Pomenirea lui se face la 20 iunie, după stilul nou.