Nicolae Simo

Sfântul preasfințitul mucenic Nicolae Simo (1875-1931) a fost protoiereu al eparhiei Leningrad și Gdov, de neam eston, preot la Kronstadt, unde a întemeiat biserica pentru credincioșii estoni. A fost împușcat la Leningrad la 18 aprilie 1931 și numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, prin hotărârea Sfântului Sinod din 22 februarie 2001.

Familia și formarea

S-⁠a născut în 1875 la Arensburg, în Estonia (gubernia Estlandiei), în familia unui preot ortodox eston, Adam Petrovici Simo, fiu de țăran, absolvent al școlii și seminarului duhovnicesc din Riga, care slujise pe insula Ezel și care a fost mutat în 1888 la parohia estonă din Kronstadt. Mama, Olga Iakovlevna, născută Boikova, era fiica unui preot. Nicolae a terminat în 1887 gimnaziul german din Dorpat, în 1891 școala duhovnicească din Riga, a început seminarul la Riga și, din 1894, l-⁠a continuat la Sankt-⁠Petersburg, unde l-⁠a încheiat în 1897. A fost numit preot în locul tatălui său la catedrala Sfântului Andrei din Kronstadt, iar tatăl a fost mutat la Gatcina.

Preot la Kronstadt

Părintele Nicolae a împletit slujirea preoțească cu fapta obștească și cea de luminare. A condus secția din Kronstadt a Societății de Cumpătare Alexandru Nevski, luptând mult împotriva beției, a fost la cârma școlii parohiale estone și a predat religia la școala vamei. Nu toți au privit cu bunăvoință misiunea lui printre estonii din oraș, încât i s-⁠a îngăduit să slujească în catedrală numai o dată pe săptămână. Pentru cei aproape opt sute de credincioși estoni a gândit atunci să ridice o biserică a lor. Împreună cu episcopul Platon a pus la cale deschiderea bisericii Înălțării Sfintei Cruci, sfințită la 1 decembrie 1902 de Sfântul Ioan de Kronstadt, în fața vice-⁠amiralului Macarov și a altor ofițeri și dregători. Părintele Nicolae a fost egumenul ei, iar slujba se făcea în rusă și în estonă.

În decembrie 1917 a fost ales preot al catedralei Sfântului Andrei, în 1919 a primit rangul de protoiereu, iar în 1923 a devenit paroh al catedralei și protopop al tuturor parohiilor din Kronstadt. În martie 1921 a fost arestat sub bănuiala de a fi luat parte la răscoala de la Kronstadt, dar a fost eliberat după două săptămâni, fiindcă nu s-⁠a găsit nicio vină.

Arestarea și mucenicia

A doua oară a fost arestat la 13 octombrie 1930, învinuit că ar fi condus o organizație contrarevoluționară de foști ofițeri și nobili, care ar fi răspândit idei monarhice. Adevărata pricină era însă împotrivirea lui hotărâtă față de mișcarea reînnoitoare. În același dosar au fost trase la răspundere 64 de persoane. La 15 februarie 1931 Colegiul OGPU l-⁠a osândit la zece ani de lagăr și l-⁠a trimis la Soloveț, dar la 16 martie a fost arestat din nou în lagăr, îndată după sosire, și adus la Leningrad. La 13 aprilie 1931 a fost condamnat la moarte, iar la 18 aprilie a fost împușcat și îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Familia și cinstirea

Fratele său Pavel a murit la Odesa în 1929, iar un alt frate, protodiaconul Petru, a fost împușcat în 1937. Sora Claudia a pierit într-⁠un lagăr. Soția, Lidia Pavlovna, născută Panova, fiica unui preot din Ezel, a murit în 1910. Fiul Nicolae a fost împușcat la Tomsk la 17 decembrie 1937, împreună cu soția sa, în ianuarie 1938. Fiicele, Elena și Maria, au supraviețuit.

Din 2001, la fiecare Liturghie din catedrala Vladimir din Kronstadt este pomenit numele părintelui Nicolae, preotul Kronstadtului, iar la 18 aprilie se face ziua lui de pomenire. Se pomenește la 18 aprilie (5 aprilie pe stil vechi).