Platon de la Sacudion

Cuviosul Platon de la Sacudion (Platon Studitul) a fost un funcționar bizantin de rang mic care s-⁠a făcut monah în 759, întâiul egumen al mănăstirii Sacudion de pe Muntele Olimp din Bitinia și unchiul Sfântului Teodor Studitul. S-⁠a născut în jurul anului 735 (după alții 740), probabil la Constantinopol, și a murit la 4 aprilie 814 (după unele izvoare, 5 aprilie 813) la Constantinopol. Este pomenit la 4 sau 5 aprilie, ca cuvios și mărturisitor.

Tinerețea Nu împlinise treisprezece ani când părinții i-⁠au murit de ciumă, iar unchiul lui, vistiernicul principal al imperiului, l-⁠a luat ajutor, ca scrib. Își făcea bine slujba. Fiind de neam ales, cu virtuți și pricepere, era socotit un mire de dorit, dar Platon se simțea tras spre rugăciune și singurătate. I-⁠a convins pe cei trei frați ai lui să se dăruiască lui Dumnezeu și să trăiască în feciorie. După ce a dat săracilor tot avutul său, s-⁠a retras pe Muntele Olimp din Misia, la hotarul dintre Frigia și Bitinia (azi Uludağ), la mănăstirea Symbola. Acolo a lucrat la copierea de cărți și la alcătuirea de culegeri din scrierile Sfinților Părinți. După moartea starețului Teoctist, în 770, a ajuns egumen. Fiindcă a refuzat mitropolia Nicomidiei, pe care i-⁠o oferise patriarhul Tarasie, sau conducerea unei mănăstiri din Constantinopol, s-⁠a retras în pustie cu nepoții săi, Teodor Studitul și Iosif, episcopul Tesalonicului, și în 783 (după alt izvor, 782) a întemeiat mănăstirea Sacudion, pe Muntele Olimp din Bitinia, al cărei prim egumen a devenit.

Mărturisirea Împreună cu nepotul său Teodor Studitul s-⁠a făcut cunoscut prin dreapta credință față de sfintele icoane în vremea iconoclasmului bizantin și a luat parte la Sinodul al VII-⁠lea Ecumenic de la Niceea, în 787. A mai fost cunoscut prin împotrivirea lui fermă la a doua căsătorie a împăratului Constantin al VI-⁠lea cu nepoata sa, Teodota (controversa moichiană). Pentru că l-⁠a mustrat pe împărat, care s-⁠a căsătorit a doua oară în timpul vieții primei soții, a fost închis. După moartea împăratului a fost eliberat și s-⁠a mutat la mănăstirea Studion din Constantinopol, al cărei egumen era atunci nepotul său Teodor Studitul. Sub împăratul Nichifor, în 807, a fost iarăși prigonit și surghiunit. Întors din surghiun în 811, a adormit în 813 sau 814.