Nicolae Vinogradov

Sfântul Mărturisitor Nicolae Vinogradov a fost protoiereu în satul Malahovo, din gubernia Iaroslavl, și a adormit în Domnul la 1 decembrie 1948, după o viață de mărturisire.

La 25 iulie 1908, cu jumătate de an înaintea morții sale, Sfântul Drept Ioan de Kronstadt a scris cu creionul în jurnalul său: „Preotul Nicolae Vasilievici Vinogradov, gubernia Iaroslavl, ținutul Romanov, satul Malahovo.” Motivul însemnării rămâne necunoscut; se știe doar că în acele zile părintele Ioan călătorea prin eparhia Iaroslavl. Se pare că un sfânt cunoscut în toată Rusia, aproape de sfârșitul alergării lui în Hristos, nu a putut să nu-⁠l observe pe altul, căruia nu-⁠i era dat să dobândească o asemenea faimă, dar care avea să se sfințească prin nevoința mărturisirii credinței lui Hristos.

Nicolae Vasilievici Vinogradov s-⁠a născut în 1870 chiar în satul în care l-⁠a găsit, în 1908, ca preot, sfântul păstor al Rusiei. Tot în satul natal Malahovo l-⁠au arestat în 1929, la cincizeci și nouă de ani. La 1 decembrie a urmat condamnarea: trei ani de lagăr de muncă. Cel pe care l-⁠a însemnat părintele Ioan s-⁠a ținut cu tărie de credința lui. După mulți ani de mărturisire, protoiereul Nicolae Vinogradov a adormit în Domnul la 1 decembrie 1948, în ziua primei lui condamnări.

Este pomenit la 1 decembrie, la 5 iunie, în soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, și la 7 februarie (zi mobilă), în soborul noilor mucenici și mărturisitori, după stilul nou.