Nicolae Vinogradov

Sfântul Sfințit Mucenic Nicolae Vinogradov a fost protoiereu al Bisericii Ruse. S-⁠a născut la Dmitrov, în gubernia Moscova (în 1876, după un izvor), și a murit la 24 decembrie 1937 în lagărele din Komi. A fost trecut între noii mucenici ai Rusiei prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2001. Este pomenit în ziua morții mucenicești și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

S-⁠a născut în familia unui slujitor al bisericii. În 1891 a absolvit școala duhovnicească din Dmitrov, iar în 1897 Seminarul din Vifania. După seminar a predat Legea lui Dumnezeu. Locuia atunci în casa Mănăstirii Înălțării, unde slujea preotul Ioan Mitropolski, a cărui fiică, Antonina Ivanovna, a luat-⁠o de soție la 1 iulie 1898, în biserica Acoperământului de pe Varvarka, și în curând a fost hirotonit diacon la această mănăstire.

În jurul anului 1917 a fost hirotonit preot și numit la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de pe Muntele Pskov, după închiderea căreia, în 1918, a fost mutat la biserica Sfântului Mare Mucenic Nichita de pe Șivaia Gorka. După închiderea Mănăstirii Înălțării a continuat să îngrijească duhovnicește surorile mănăstirii și, pentru osteneala lui, la rugămintea stareței mănăstirii, egumena Evghenia, a primit în 1923 o cruce. După închiderea bisericii Sfântului Gheorghe a început să slujească la biserica Nașterii lui Hristos din Izmailovo, dar în curând a fost numit preot la biserica Învierii Cuvântătoare din satul Vasilievskoe, raionul Ruza, regiunea Moscova. În 1936 i-⁠a murit soția. La Vasilievskoe îl vizitau fiii lui duhovnicești din Moscova, între ei și monahii din mănăstirea închisă a Înălțării.

A fost arestat în noaptea de 24 spre 25 august 1937 sub învinuirea de agitație contrarevoluționară; în actul de acuzare se explica că el „adună lângă biserică pe colhoznici și le citește Biblia”. A fost închis în temnița Butîrka din Moscova. La interogatoriu nu s-⁠a recunoscut vinovat, iar la 15 octombrie 1937 troica specială a poliției politice din regiunea Moscovei l-⁠a osândit la zece ani de lagăr de muncă. A fost trimis la Ustvîmlag (Uhtpecilag, pe teritoriul RASS Komi), unde a murit curând, la 24 decembrie 1937, și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut.