Nifon Prodromitul

Sfântul Cuvios Nifon Prodromitul, ieroschimonah, este socotit cel dintâi și adevăratul ctitor al Schitului Românesc Prodromu din Muntele Athos. S-⁠a născut în județul Vaslui, din părinți săraci și foarte credincioși, și a primit pe Athos numele monahal Nifon. Este numit în lume și Nifon Ionescu.

În 1826 a intrat în obștea arhimandritului Irinarh Roseti, la Mănăstirea Horaița, unde a fost tuns monah cu numele Natanail. În 1840 a plecat în Sfântul Munte împreună cu monahul Nectarie din aceeași mănăstire. S-⁠au nevoit mai întâi la Cutlumuș, apoi au cumpărat o chilie în Schitul Sfânta Ana, unde părintele Natanail a fost tuns în schima mare cu numele Nifon. În 1852 cei doi ieroschimonahi au pus temelia bisericii Schitului Prodromu, iar în 1860 noul lăcaș a fost sfințit de arhiereul Isaia Vicol.

Ca stareț, Nifon a clădit o bolniță, a rânduit frați îngrijitori și a deschis o școală de muzică psaltică, condusă de Nectarie Crețu, vestită în tot Athosul. Schitul a trăit sub el vremea cea mai liniștită și mai înfloritoare din istoria sa. În 1870 s-⁠a retras din stăreție și s-⁠a întors în țară, la Schitul Bucium din Iași, metoc prodromit, dar după câțiva ani a revenit pe Athos și s-⁠a retras cu ucenicul său într-⁠o peșteră de lângă mare, la douăzeci de minute de schitul întemeiat de el. Și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului în 1901, la vârsta de 94 de ani.

Patriarhia Ecumenică l-⁠a așezat în ceata sfinților la 18 octombrie 2025, împreună cu Nectarie Protopsaltul, iar Biserica Ortodoxă Română îl pomenește la 13 iulie (stil nou).