Nil cel Sfințit

Cuviosul Nil cel Sfințit este cea mai însemnată figură ascetică din Tesprotia, în Epir. S-⁠a născut în jurul anului 1228 la Constantinopol, dintr-⁠o familie de rang imperial, a Lascarizilor. Bogăția și slava nu i-⁠au biruit dorul de viața monahală și, încă foarte tânăr, a intrat în vestita Mănăstire a Acoimeților, unde s-⁠a nevoit cu multă lepădare de sine, înfrânare și rugăciune.

După ani, s-⁠a întors în Constantinopol și, fără să se facă cunoscut, s-⁠a apropiat de mama și de sora lui ca un cerșetor necunoscut și a primit milostenie de la ele. A mers apoi la Ierusalim, împreună cu alți pelerini. La întoarcere nu a ezitat să-⁠l mustre pe împăratul Mihail Paleologul pentru încercarea de a supune Biserica Ortodoxă papei. Drept răspuns, a fost osândit să fie lăsat pe mare, fără merinde și fără vâsle. După patruzeci de zile de luptă cu valurile, a ajuns, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, la țărmul unei mănăstiri, probabil Iviron, la Muntele Athos. A rămas acolo trei ani ca portar, apoi s-⁠a întors în Constantinopol, unde a fost cinstit ca mărturisitor de noul împărat, evlaviosul Andronic Paleologul.

Fire neliniștită, a plecat din nou, de data aceasta pentru totdeauna, și și-⁠a închinat restul vieții pelerinajelor și mănăstirilor din Țara Sfântă. A ajuns apoi în Epir, într-⁠un loc numit Oriko sau Ierihon, aproape de Valona de azi, unde a locuit într-⁠o colibă. La rugămintea locuitorilor evlavioși din Tesprotia, s-⁠a mutat mai la sud, în ținutul Ghiromeri, într-⁠o peșteră a unei stânci abrupte. În jurul lui s-⁠a strâns o mică obște. Tradiția locului spune că, noaptea, vedea pe muntele din față o lumină dumnezeiască, ca de foc. Nevoitorii au căutat izvorul ei și au găsit o sfântă icoană a Maicii Domnului, drept pentru care au înțeles că în acel loc trebuia să se ridice mănăstirea. Cu ajutorul regilor Despotatului Epirului și al fruntașilor locului, mănăstirea a fost încheiată, organizată ca lăcaș de viață de obște și a ajuns unul dintre cele mai importante centre monahale din Epir.

La adânci bătrâneți, în vârstă de 106 ani, Nil și-⁠a așezat urmașul, a rânduit locul înmormântării într-⁠un mormânt pregătit de el în afara mănăstirii și, lăsând ca moștenire Testamentul scris de mâna lui, a predat sufletul lui Dumnezeu în noaptea de 1 ianuarie 1334. După câțiva ani, trimiși ai împăratului au venit să-⁠i scoată moaștele și să le ducă la Constantinopol, dar o stâncă uriașă s-⁠a desprins din munte și a acoperit mormântul. Încercarea a fost lăsată, iar deasupra stâncii s-⁠a zidit un paraclis. Moaștele rămân în mormânt. Nil este pomenit la 2 ianuarie (stil nou).