Olimpia

Cuvioasa Olimpia a fost călugăriță și stareță. A suferit moarte mucenicească din mâna piraților, la 11 mai 1235, după izvorul grecesc. Biserica Ortodoxă o pomenește la 11 mai, împreună cu cuvioasa Eufrosina.

Era fiica unui preot, iar și mama ei fusese fiica unui preot. Familia a plecat din Constantinopol și s-⁠a așezat în Peloponez, din pricini necunoscute. Când Olimpia avea zece ani, părinții ei au murit, iar rudele au trimis-⁠o la mănăstirea numită astăzi Sfântul Rafail, unde era stareță sora mamei ei, Dorotea.

La nouăsprezece ani a primit tunderea în monahism, iar după moartea mătușii sale, la douăzeci și cinci de ani, a devenit stareță.

La 11 mai 1235 pirații au năvălit în mănăstire și au chinuit pe maicile care nu fugiseră. Pe una dintre ele, Eufrosina, au spânzurat-⁠o de un copac și apoi au ars-⁠o. Pe Olimpia au ars-⁠o cu lumânări pe tot trupul, i-⁠au vârât o vergea de oțel în urechi și, în sfârșit, au pironit-⁠o cu douăzeci de cuie pe o scândură. Mormântul ei a fost găsit în 1962, la sfârșitul lunii august, cu cuiele și cu scândura la locul lor.

Izvoarele de care dispunem nu spun mai exact unde se află mănăstirea, așa că localizarea rămâne nelămurită.