Mamert de Vienne

Sfântul Mamert a fost episcop al cetății Vienne din Galia, în veacul al V-⁠lea, și a rămas în amintirea Bisericii mai ales pentru că a așezat litaniile care premerg Înălțarea Domnului, numite mai târziu Rogațiuni. A adormit în jurul anului 475.

Se trăgea dintr-⁠o familie înstărită galo-⁠romană din apropiere de Lyon. Fratele său, Claudian Mamert, a ajuns scriitor teolog. Ca și el, Mamert se deosebea prin învățătura lumească și prin cea teologică și, înainte de a fi episcop, se pare că fusese căsătorit. A fost ales și sfințit episcop al Viennei cu puțin înainte de anul 462. L-⁠a chemat la sine pe fratele său, retras într-⁠o mănăstire, și l-⁠a hirotonit preot al Viennei. Faptele celor doi frați sunt pomenite în scrisorile lui Sidoniu Apolinarie, dintre care una i se adresează lui Mamert.

În 463 a intrat în dispută cu papa Ilarie, deoarece, împotriva rânduielii papei Leon cel Mare, care stabilise hotarele provinciilor bisericești ale Arlesului și Viennei, a hirotonit un episcop pentru cetatea Die, pe nume Marcel. Regele burgunzilor, Gundioc, s-⁠a plâns papei, iar un sinod a hotărât împotriva lui Mamert. Papa a arătat îngăduință: a cerut ca Mamert să se supună rânduielii lui Leon, altfel își va pierde și cele patru eparhii rămase în supunerea Viennei, iar episcopul de Die să fie întărit de episcopul Arlesului. În vremea sa au fost aflate moaștele sfântului mucenic Ferreol și au fost mutate de Mamert într-⁠o biserică din Vienne zidită în cinstea acestuia.

După mărturiile lui Sidoniu Apolinarie și ale urmașului său, Avit, Mamert a întemeiat procesiunile de rugăciune și post din lunea, marțea și miercurea dinaintea Înălțării, cerând de la Dumnezeu ploi bune, ocrotire de ciumă și de foamete. Unele izvoare spun că au fost așezate în urma unor nenorociri, cum ar fi cutremurele sau focul; după un autor mai târziu, ele au venit după o năvală de lupi. Între 471 și 475 a chemat un sinod la Vienne, iar în jurul anului 475 a luat parte la cel de la Arles, unde s-⁠a cercetat învățătura preotului Lucid despre predestinare. După tradiție, s-⁠ar fi săvârșit minuni prin el, iar rugăciunile lui ar fi izbăvit o dată cetatea de un mare incendiu.

Se prăznuiește la 11 mai, zi în care numele său se află în martirologiile vechi ale Occidentului. Este cel dintâi dintre așa-⁠numiții sfinți de gheață.