Mociu din Amfipol

Sfântul Sfințit Mucenic Mochie (sau Mociu) din Amfipolis a fost preot în orașul Amfipolis, în Macedonia, de neam roman, și a primit mucenicia la Bizanț în vremea persecuției lui Dioclețian, între anii 288 și 295. Este pomenit în Sinaxarele Bisericii la 11 mai, odată cu sărbătoarea înnoirii Constantinopolului, în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică. Moaștele lui au fost așezate de Constantin cel Mare într-⁠o biserică ridicată în cinstea sa, iar numele lui l-⁠a luat și o cisternă din Constantinopol.

Viața și predica

După Sinaxar, Mochie s-⁠a născut la Roma, în familia nobilă și bogată a lui Eufratie (în unele izvoare Eutratie) și a Eustatiei (sau Eustației), și a auzit Sfânta Scriptură din copilărie. S-⁠a mutat în Tracia (sau Macedonia), în orașul Amfipolis, lângă râul Strimon, unde a fost preot. Se nevoia mereu cu învățătura, propovăduia pe Hristos și îi sfătuia pe toți să se ferească de rătăcirea idolilor, mai ales de cultul lui Dionis (Bacchus) și de petrecerile cu care era sărbătorit.

Un izvor spune că pe vremea împăratului Dioclețian și a lui Laodichie, proconsulul Europei, în timp ce proconsulul aducea jertfă falsului zeu Dionis și se adunaseră închinătorii la idoli, sfântul s-⁠a apropiat, a răsturnat jertfelnicul și a risipit tămâia, înaintea tuturor. Izvorul englez spune că a sfărâmat o statuie a zeului, iar cel sârb, că a doborât statuia prin rugăciune, și astfel a întărâtat o parte dintre păgâni, iar pe alții i-⁠a adus la creștinism. Un izvor bulgar adaugă că a fost judecat de dregătorul (anthypatos) din Apolonia, care vizita atunci orașul.

Mucenicia

La judecată, Mochie a mărturisit pe Hristos adevăratul Dumnezeu și, la amenințări, a răspuns că moartea pentru Hristos este un mare câștig pentru el. Izvoarele grecești spun că a fost supus la felurite chinuri cumplite. A fost spânzurat de un copac și sfâșiat cu gheare de fier. După Sinaxar, a fost aruncat într-⁠un cuptor înroșit, în care a rămas nevătămat, iar flăcările ieșite din cuptor l-⁠au ars pe Laodichie și încă nouă oameni. Atunci Talasie l-⁠a pus în închisoare. Noul proconsul sosit, Maxim, i-⁠a propus să renunțe la credință (după un izvor bulgar, ca să-⁠l scape de moarte, să facă o jertfă) și apoi a continuat chinurile. L-⁠a supus roții și apoi l-⁠a dat spre sfâșiere fiarelor. Leii s-⁠au culcat la picioarele lui și nu l-⁠au atins. Poporul, văzând astfel de minuni, a cerut să fie eliberat. Dregătorul l-⁠a trimis în Tracia, la Perint (numit mai târziu Heracleea), la arhontele Filipisie, iar de acolo la Bizanț, unde i s-⁠a tăiat capul. Anul este arătat fie 288, fie 295. Trupul a fost păstrat de creștini și îngropat la o milă de cetate.

Biserica și praznicul

Împăratul Constantin cel Mare, după anul 324, când a început la Bizanț marile ctitorii, a ridicat o biserică frumoasă și scumpă în cinstea Sfântului Mochie și i-⁠a așezat moaștele în ea. Mai târziu, după anul 530, au fost așezate acolo și moaștele Sfântului Sampson Primitorul de străini. Unele izvoare spun că biserica a fost zidită pe locul unui templu al lui Zeus și reînnoită de Pulheria, de Marcian sau, poate, de Iustinian I și iarăși de Vasile I în secolul al IX-⁠lea. Ea era așezată între zidurile lui Teodosie și ale lui Constantin, poate la vest de cisterna care îi poartă numele, și aproape de mănăstirea Maicii Domnului ta Mikra Romaiou, unde se aflau și un spital și un xenodochion. Se crede că medicul Ibn Butlan, din secolul al XI-⁠lea, a scris acolo lucrarea „Ospățul doctorilor”.

Împăratul Anastasie I (491-518) a construit o cisternă descoperită, pentru a furniza apă orașului Constantinopol, a treia din epoca romană târzie și cea mai mare din oraș, numită după sfântul cinstit într-⁠o biserică din apropiere, în turcește „Altı Mermer Çukurbostanı”, azi parc. Cinstirea lui se făcea la Jumătatea Cincizecimii, iar apoi la 11 mai, ziua în care s-⁠a proclamat Constantinopolul Noua Romă, dată menționată în Mineiul lui Vasile al II-⁠lea (sfârșitul secolului al X-⁠lea). Slujba din Mineiul său se numește „Înnoirea Constantinopolului și a Sfântului Sfințit Mucenic Mochie” și cuprinde trei stihiri la „Doamne, strigat-⁠am”, un tropar, un canon, un sedelen, un condac și un icos. Sfântul este pomenit la 11 mai (24 mai după calendarul nou).