Onisifor de la Anarita

Sfântul Cuvios Onisifor de la Anarita a fost un nevoitor din Cipru, din districtul Pafos, cinstit ca făcător de minuni. Nu se știe când s-⁠a născut și a trăit, dar se cunoaște că a crescut în Constantinopol, în familia unor părinți evlavioși, virtuoși și bogați, care primiseră de la împărați multe cinstiri și dregătorii. Cu toate acestea, ei au rămas până la sfârșit credincioși și smeriți.

A crescut în palat și a primit o învățătură aleasă; era priceput mai ales în știința navală. Împăratul, văzându-⁠i înțelepciunea și pricepera, l-⁠a făcut augustalios, adică navarh al flotei imperiale. Onisifor a construit noi vase, a reparat corăbii vechi și a îngrijit exercițiile militare. Când dușmani puternic înarmați au atacat imperiul, el a fost trimis împotriva lor cu multe corăbii, dar în marea bătălie toate corăbiile romane s-⁠au scufundat, afară de una, aceea în care se afla și el. Întristat, a hotărât să se retragă din deșertăciunea lumii, împreună cu zece prieteni care căutau și ei liniștea nevoinței. Au părăsit Constantinopolul și au ajuns în portul Pafos din Cipru; după ce au coborât pe uscat, s-⁠au sărutat și și-⁠au luat rămas-⁠bun, mergând fiecare unde l-⁠a dus Dumnezeu.

Trecând pe lângă Anarita, Onisifor a găsit o peșteră potrivită pentru liniște și nevoință. S-⁠a așezat acolo, a postit, a priveghiat și s-⁠a rugat, și a zidit o mică biserică, prăbușită acum câțiva ani în urma unui cutremur. Pe atunci o secetă cumplită bântuia Ciprul: izvoarele secaseră, fântânile se goliseră, recoltele se uscaseră, iar animalele mureau de sete. Trei zile sfântul n-⁠a mâncat, n-⁠a băut și n-⁠a închis ochii și s-⁠a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi neîncetate. După cele trei zile, nori groși au acoperit cerul Ciprului și au dat darul cerut. Mulțimile care au venit să-⁠i mulțumească au fost îndemnate de el să mulțumească Dătătorului tuturor bunătăților și să trăiască o viață curată, singura pe care o iubește Dumnezeu.

Se spune că și după moarte nevoitorul din Anarita lucrează minuni prin rugăciunile sale: curăță leproșii, dă vedere orbilor, glas mutilor, umblare șchiopilor și vindecă fără plată pe toți cei care îl cheamă cu credință. În Anarita, la intrarea de sud a satului, se află noua capelă a Sfântului Onisifor, ridicată de comunitate după prăbușirea bisericii vechi, în același loc, dar în afara cimitirului. În jur se văd chilii, semn că aici a fost o obște monahală. Peștera în care s-⁠a sfințit se vedea încă acum vreo douăzeci de ani, dar azi nu se mai știe unde este, probabil acoperită de dărâmături. Moaștele lui au stat mulți ani într-⁠un raclă în biserica veche a satului, dar trupul s-⁠a pierdut; părți din moaște se păstrează la Mănăstirile Kykkos și Hrisorroiatissa. Este pomenit la 13 iulie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).